Hades


Hades

Moartea, arta nescrisă a vieţii,
Se-ntinde nestingherită-n văi,
De Dumnezeu, vădit uitate.
Cerul mormānt uzat de vreme,
Plānge cu lacrimi amare,
Jelind cu patos lumina Soarelui,
Infrānt, pe ruinele Apusului.

Şi cum destinul adoarme,
In lanul cu vise dărāmate,
Deschide-ţi ochii dragă sfānt,
Şi pune-mi roua morţii-n spate.
Respiru-ţi Doamne de rușine,
In aerul pocit de babe bocitoare,
Şi cānd o fi prin mutul vānt,
Am să-ţi trimit a doua reincarnare.

Trădat și folosit cu așa pasiune,
Iar am ajuns in cumpăna uitării.
Şi șarpele de ceaţă din adāncuri,
Cu venin lent otrăvitor, să muște;
Din cei ce mi-au pus suferinţa-n frunte.
O dulce răzbunare, floare curgătoare,
Sufletul mi l-ai osāndit...
In cruda māntuire de Apoi.

Şi-n picături de albă fericire,
Să pui valuri de lucie amărăciune,
Alaiul morţii zilnic să tot cānte:
Inima falsă, buze de māl, ochi de nisip,
Māini mincioase și gānduri de plumb,
Lacrimi de demoni să vă imbate.
Castel de tăciune, sinistre cadavre,
Să-nvie in noapte și-n dimineţi sure,
Cu șiroaie de dureri, respirānd doar trădari,
Ca-n obișnuinţa armatei de hoaţe,
Să moară tot ce-a insemnat noi.

“Prefer sa fiu criticat pentru ceea ce sunt decat iubit pentru ceea ce nu sunt.” Kurt Kobain

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO