Vieti apuse
Vieti apuse
"...si mi-am vazut reflectia in lacul dorintelor fara fund, pierdut fiind in glasul care ma striga de pe celalalt tarm cu suava alinare in fiecare puls vocal. Valurile graiului se miscau mirific, ocolind raceala serii si bruma imanentei dimineti. Zorii ma lasau stupefiat in al meu maraton, fara indoiala si spalat cu atentie de lacrimile de ieri. Cu indrazneala unui batran calit in focul vietii, m-am dezbracat de rugina sufletului, de rautate, de sentimente malitioase si am intrat in "oglinda" cerului instelat, sperand poate sa fiu botezat de Natura etern-atoateziditoare. Vedeam in spectacolul oferit de ganduri intense, o emotie pura si puternica cum se strecura cu o naturalete angelica, dezmierdand visele atat de mult pretuite de mine. Clinchetul linistii suave ma mangaia si precum un virgin colt de Rai, fiecare clipa alunga cioburile Iadului, impregnante dureros pe spatele biciuit de impulsive comportamente. Un lac de suspine si iubiri, o vesnicie impartasita cu ritmul randunelelor ce printr-un ciripit melodic, binecuvantau balsamul soaptelor care imi revitalizau inima. Blestemul suferintei se disipa iar sub patronajul unui plans ce dezlega ranile ochilor, intuiam ca urma sa port toata viata, ascensiunea unui nobil reviriment moral, spiritual, emotional si fizic. Am scos capul din apa si uitandu-ma in largul noptii, am observat o lacrima cum cuteza sa zboare spre piosul moment de revelatie care usor, usor ma cuprindea in totalitatea fiintei. Supletea ei, mirificul spectacol derulat cu o viteza aproape statornica, m-a umplut de rusine, amintindu-mi de momentele in care doream sa fiu acoperit de cenusa mortii.
Cu sfiala si teama, am inceput sa urc piscul dezlegarii sentimentelor ce purtau un dialog important intre ele sub acoperamantul lucid al apei. Faurit de un sarman ciocan, supervizat de bufnita inteleapta, vesmantul tuturor celor ce ma definesc, emotii, sentimente si ganduri din lumina sau intuneric, ma protejeaza impotriva frigului incisiv. Un maracine izolat intr-o frantura de dorinta, se supune vechiului impuls spre neant dar gradual si el va fi dezradacinat de orice pasaj spre fructe stricate. Acum bolta zambetelor impartite de Dumnezeu cu atata gratie, croiesc portretul unui lin si apoi, iubit si mangaiat in doi.
Bule de aer, sub ramurele
..."Amarata noastra de viata, cu infatisarea ei nu prea atragatoare, se invesmanteaza in stralucire si capata un sens numai sub privirea dragostei." V. Woolf
"Poetul descopera fiecare fibra care da nastere si mangaie un sarut, textura intensitatii si averea buzelor care se intampina cu drag, placere si nerabdare. Oaza de implinire, devine marca sufletului si forta revitalizanta pentru sorocul zilelor ce urmeaza a veni, cu furtuni, cer senin, lacrimi ceresti sau fericirea unui zambet. Sub ramurelele, luminate de Luna si alintate de stele, o bula de protectie opreste timpul in loc, dezvaluie dulceata unor buze si intipareste limpezimea unei iubiri oglindita in doi ochi ce-si fura reciproc priviri. Mizeria lumii nu poate frange garnizoana construita in interiorul bulei, care pulseaza cu gratie cand cei ce au fost atinsi de ea, se redescopera. Sa desenez liniile realitatii ar insemna sa explorez cu divina emotie, ceea ce Dumnezeu a lasat mostenire omului: iubirea. Sa strig cu forta ce inseamna sa iubesti, precum copilul ce-si atinge mama dupa ani distanta sau sa ma las de pasii vietii purtat intr-o sublima dezmierdare: sa inteleg mai bine inima si cum mai delicat s-o ofer. Pamantul tremura cand bulele iau nastere, reci sau calde, in suierul ingerilor ce coboara, alintand cu a lor divina esenta atingerea indragostitilor. Alegem sa faurim amintiri, alegem sa ne bucuram de ele, in completa onestitate si inaltatoare dragoste. Curajul, pe acord de lire sclipitor de linistitoare, apare in inimi, singuratice sau vagaboante, pe umarul unei iubite, pe vecie aleasa."
 |
| Albastrul e mai frumos |
