Lira Amurgului
Lira Amurgului
Sunt flori de gheata la fereastra ochilor,
Si se topesc, lasand stamine pe obraji,
Iar eu graiesc cu suflul uitat al scrierilor,
Mormanului din sine, adamicul viu Fiu.
Invataturi ilustre se-aprind in cruditati,
Urnite-n catuse aprise de dor si reeducari,
Jongland cu focul canonic ce spune:
"Trezeste-ti tortionarul caci mantuirea apune."
Timid, gonind in valea plangerii divine,
Ma las purtat de chinul nestiintei sure,
Pentru-ca nu cunosc chipul Domnului,
Si is prigonit de adormirea adevarului.
Totul se transforma, drum de caramida,
In ancestralul curatei ape de izvor,
Ce-mi hraneste sufletul, cu-o oda nuda,
Lipsita de disparitati conflictuale, cu zor,
Devin vesela unui vis ceresc.
Dar ma trezesc cu revelatia in brate,
Ii inteleg valenta, o toleranta ce adie,
Spre oceanul temerilor far' de Dumnezeu,
Si plang in nestiinta timpului de inainte.
Sunt flori de gheata la fereastra ochilor,
Si se topesc, lasand stamine pe obraji,
Iar eu graiesc cu suflul uitat al scrierilor,
Mormanului din sine, adamicul viu Fiu.
Invataturi ilustre se-aprind in cruditati,
Urnite-n catuse aprise de dor si reeducari,
Jongland cu focul canonic ce spune:
"Trezeste-ti tortionarul caci mantuirea apune."
Timid, gonind in valea plangerii divine,
Ma las purtat de chinul nestiintei sure,
Pentru-ca nu cunosc chipul Domnului,
Si is prigonit de adormirea adevarului.
Totul se transforma, drum de caramida,
In ancestralul curatei ape de izvor,
Ce-mi hraneste sufletul, cu-o oda nuda,
Lipsita de disparitati conflictuale, cu zor,
Devin vesela unui vis ceresc.
Dar ma trezesc cu revelatia in brate,
Ii inteleg valenta, o toleranta ce adie,
Spre oceanul temerilor far' de Dumnezeu,
Si plang in nestiinta timpului de inainte.
 |
| Noi, eu si Dumnezeu |
