Amara Romanie, dormi...

Amara Romanie, dormi...

Vedeam atat de clar printre lacrimi bocitoare,
O umbra sufocata de propria reflectie,
Fara scapare, moarta-n vise, vie-n tradare,
A prostimii Romanie ce necesita o corectie.

De ar veni sa vada Tepes, fiul Furtunii sure,
Cortina mincinoasa a societatii medievale,
Ce mangaie acum tinerii muritori de foame,
Si rugineste un trecut maret, ar plange in zare...

Canioane depravate si fire despicate-n neant,
Respira adanc in sufletul celor ce erau romani,
Acum doar chiulangii ai vietii, socate molii,
Mancand cu indiferenta din spiritul posteritatii.

O preacurvie incisiva devine mama tinerilor,
Ce la lumina Luceafarului rusinat, dezamagit,
Bucata cu bucata isi vand sufletele si subit,
Devin in laserele unor cluburi, raia mediocritatilor.

Unde esti Romanie? Dezveleste-ti in praf trupul,
Arata lumii cancerul ce te omoara, plangi!
In roua viselor desarte, coruptia iti roade chipul,
Lasandu-te singura, indurerata, maica nimanui...


Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a