Dumnezeul zorilor

Dumnezeul zorilor

Lacrimi din lacate se scurg, graind nemurire,
Dezrobind vinovatia de a-L ucide pe Iisus, iar.
Crucea se frange-n valul credintei ce piere,
Cu palcuri virgine drept martori arsi pe jar.

Toropit de mila si indurare, Dumnezeu atinge,
Inimile, celor ce salasluiesc in haurile goale.
Din roba cimitirelor, rasar ghioceii inocentei,
Mirosind a mantuire si cladind lumina vietii.

Tatal vietatiilor, Pastorul pajistilor stelare,
Coboara indulcind, prin roua nevazuta a firii,
Destine nemarginite. Iarta-le pulsul ochilor uzi,
Ce inchinati pamantului nu vad calea din zare!

Din Ceruri, ingerii se scalda-n flote muzicale,
Jalind esecul de a fi... pazitorii unor morminte.
Scena meditativa a omului ratacitor, asteapta,
Mana Domnului, prin cuvinte iar, sa recladeasca.





Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a