Whispers in the dark

Unde-mi e ști? In zorii soarelui-răsare, Albastru in fină culoare, Stau pe ţărmul speranţelor, Cu-o iubire, dragă-n braţe. Privesc in largul mării, Imbrăţișez cu ochii fiece val, Gāndindu-mă la taina vieţii; Cu patimă de a iubi, Surāsul domniţei Florilor de mai. “Vino! Te-aștept aici, Unde ingerii nu pleacă, Şi Raiul inimi descāntă. Vino! Te simt aici, Unde sufletul doarme, Şi visele respiră a tine. Vino! Te rog aici, In al meu drag te iubesc, Unde tot, indrăznesc A spune, e imbrăcat in bine. Doar vino!” Strigam cerului instelat, Şi celor din depărtări, Ca dragostea unui băiat, Să ajungă la tine; Mereu o candelă a liniștii Sufletești arzānd ușor, Acolo unde pășești, Clădești, visezi, iubești… because i love you

Note, stari si Lumina Pe un camp intunecat ce aparent ducea spre nicaieri, iaca am ajuns la Ciorbesti, la o aruncatura de bat de maretul Iasi. Fiind seara Invierii Domnului, am ales sa primesc Lumina sfanta dintr-un loc neobisnuit si necunoscut. Am plecat cu indoiala si pe masura ce imprevizibilul isi arata coltii, incepeam sa regret decizia mea. Vremea nefasta isi lasase amprenta asupra pamantului ce devenise noroios si artagos cu adidasii din picioarele mele. Mi-am tinut echilibrul cu greu si printr-o minune nu am alunecat sau pasit intr-o groapa umpluta cu discretie ardeleneasca cu apa. Micuta bisericuta, cu o istorie impresionanta pentru ale sale dimensiuni reduse (ctitorie oficiala 1805 si dovezi arheologice de preexistenta in jurul anilor 1500), se arata in clocot de voci si miros de tamaie. Urma sa fac ceva total strain mie, sa asist la slujba si implicit sa iau Lumina din altarul Bisericii. Eram in locul cel mai intim a ceea ce inseamna credinta institutionalizata si ma mira...

Crucea Fiului "Aici pe lemnul păcatelor, Doamne, Tată, a toate Creator, Māngāie fii Tăi ce mă hulesc, Şi iartă-i că nu știu ce fac, Iar fără māntuire ii dor, Sufletele goale… Cuiele se imping in piele, Rugina fricii ușor se imprăștie, In trupul uzat, inchisoarea luminii, Sceptrul Impărăţiei de Apoi, Dar planul se dezvăluie, Iadul așteaptă in voie, Să duc făclia māntuirii, Edenului intemniţat pe vecie. Şi merg Tată, acolo jos, Unde el, al Tău vrășmaș speră, Cumva să mă infrāngă… Dar știu că-n vastul negru haos, Tu pașii-mi vei indruma, Spre biruirea Răului, in crunta Evadare a acelor c ă zu ţ i in patos. Sāngele imi dispăru in praful Iudeii, Pămāntul se cutremură de gust, Cerul se intunecă cu nori furioși, Ingerii plāngeau in drumul ingust Al păcatelor omenești, De a Mă renega in Abisul injust, Dar drept, căci nu știau ei, Să simtă lumina cu inima. Adevărul, Calea și viaţa, Am fost, voi fi pentru eternitate,...

Ş i cum te iubesc? Ş i fugit-au visele la tine, Lu ā nd cu ele dulci ş oapte, De sincer ă iubire. Ş i g ă sit-au lumina aprins ă , Doar cu drag ă inim ă , Tu, le a ş teptai. Ş i inceput-au s ă - ţ i descrie, Cum stelele vecine ţ ie, Scriu ca intr-o divin ă vie, Sear ă de sear ă cu delicate ţ e, Pe p ā nza cerului regesc, Un duios „te iubesc.” Ş i v ă zut-ai tu florile De galaxii ce respirau fericire, Prin Universul inimii mele, Ad ă postind doar iubire. Ş i sim ţ it-am culorile vie ţ ii, Cum se aprindeau de bucurie, C ā nd z ā mbetul t ă u ap ă rea, Sus, pe Luna str ă vezie. Ş i g ă sit-am in vatra albastr ă , Un fo ş net de dragoste, C ā nt ā nd domol ş i-n surdin ă , Despre domni ţ a din basme, Ce-n realitate, Cu inima puls ā nd in goan ă , Cu sufletul atins de lini ş te, Mult o mai iubesc. Ş i crescut-au visele acolo, L ā ng ă inima ta, sclipire de Rai, Mo ş tenind drumul spre mai; Copoul primului s ă rut, „...

O zi, o via ţă Va veni o zi cu neagr ă triste ţ e, In care tot ş i probabil toate, Vor urla dup ă ajutor, C ă ci in miezul crud de durere, Lacrimi vor sc ă lda amintiri de dor. Va veni o zi in care m ă re ţ ul Cer, Acoperit de plumb ş i z ă ri oarbe, Nu va mai indr ă zni s ă ofere, Un R ă s ă rit de vise sau pl ă cere Robului cu inima uns ă -n iubire. Sau va veni o zi in care m ā inile tale, M ă vor str ā nge puternic... ş i u ş or Intr-un s ă rut ş i-o supl ă imbr ăţ i ş are, Vom fi doar noi in lumea decor, Tr ă ind cu-o inim ă ce bate-n doi. Ş i a venit ziua cu zorii lumino ş i, Iar eu cu team ă ţ i-am urmat pa ş ii, Privind cu amar ă vie m ā hnire, Cum te indep ă rtai de solitarul mine, Urm ā nd a te duce acolo unde, Din nefericire inima mea nu are Puls, doar ş oapte-n cuvinte. Ş i va veni ziua cu a ei Judecat ă , Purt ā nd a noastr ă iubire departe, De noi, de tine, de vise ferice, Sau oare ne va aduce aproap...

Muza mea Vino pe ascuns in noapte, Ascunde-te la mine-n bra ţ e, Inchide ochii t ă i mici ş i duio ş i, M ā ng ā indu-m ă cu ş oapte dulci. Vino cu buzele ce le iubesc, Unge-le cu miere de mai, Las ă -le s ă m ă dezmierde, Cu fr ā ntura lucie de Rai. Te a ş tept cu inima deschis ă , C ā nt ā nd suav despre iubire, Ş i adun ā nd clipe de fericire, Ş tiind c ă vei fi mereu l ā ng ă mine. Te a ş tept cu vise albastre, S ă scriem am ā ndoi in stele, Despre curajul unui s ă rut, Ş i fine ţ ea dragostei f ă r’ de sf ā r ş it.                         E ş ti lacrima ce nu obose ş te S ă vin ă  furi şāndu-se  pe obraji, Atunci c ā nd timpul se opre ş te, Ş i pasiunea timid intinere ş te. E ş ti muza viselor mele, De dor, pl ă cere sau durere, E ş ti tot ce inima putea cere Domnului, un dar in nemurire, ...

Inim ă cald ă Inim ă , c ā ntec ml ă dios de iubire, De ai ş ti c ā t de luminos, Ti-e Raiul, adus U ş or in fiecare imbr ăţ i ş are, Ce mi-o oferi. Inim ă , drum regal spre m ā ntuire, Presar ă tu peste ale mele buze, Vise m ă ritate cu o realitate dulce, Sim ţ ind in doi tandre dezmierd ă ri. Inim ă , prive ş te in oglinda Lunii, Sear ă de sear ă , m ă vei vedea, Acolo sus, mereu soptindu- ţ i: „I ţ i sunt al ă turi, mereu aproape, Mereu iubindu-te, Mereu al t ă u...” Inim ă , s ă rutul de mi-l oferi, Croie ş ti haina f ă r’ de sf ā r ş it. Ş i-n cap ă tul a ş tept ă rii lui, Scriu in stele versuri-m ă rg ă rit, Menite, S ă devin ă lan ţ cu medalion iubit, La g ā tul t ă u ginga ş poposit. Mai r ă m ā i o vreme, O via ţă ş i inc ă pe at ā t, Aici, l ā ng ă focul iubirii; Tu, inim ă drag ă , a ş terne, S ă rut ă ri cu gust de miere, Intr-o incle ş tare, Pe ale noastre buze, Ş i, Astfel, sufletele, N...

Iubirea intr-o imbr ăţ i ş are Era o sear ă albastr ă , cu stele-perle pe cer. Era o lini ş te inc ā nt ă toare, cu pulsul fericirii in aer. Era o ging aşă armonie, cu vise juc ā ndu-se pretutindeni. Era o priveli ş te magic ă , cu m ā ng ā ieri timide ce se reg ă seau in clipe furate. Era o fr ā ntur ă de timp ascuns ă , o adiere a lunii martie care cu tandre ţ e ne-a adus impreun ă . Eram noi, imbr ăţ i ş ati, pierdu ţ i de restul lumii, purta ţ i de c ā ntecul suav al inimilor intr-un vals uns de serafimi ş i atins de Dumnezeu. Incercam, precum un copil sfios ce a ş tepta cu ner ă bdare Cr ă ciunul sentimentelor, s ă te simt, s ă aud glasul sufletului t ă u cum ş opte ş te cuvinte dulci inimii mele. Ş i nu puteam dec ā t s ă m ă las condus de fream ă tul buzelor tale in aventura necondi ţ ionat ă , nobil ă ş i delicat ă a vie ţ ii: iubirea. Gura mea gr ă ia incet la un milimetru de lobul urechii tale drepte, cu drag ă pl ă cere ceea ce fiin ţ a mea vedea in tine:...