Whispers in the dark

Ursit De multe ori reflecţia picăturilor de ploaie imi pare crudă şi incerc să mă ascund de ea in goliciunea unui loc uscat dintr-o incăpere uitată. O teamă familiară imi sur ȃ de ating ȃ ndu-mă uşor pe obraji şoptind candid in ceaţa aerului călduţ „dragul de tine, mă bucur pentru sclipirea ta din ochi.” Observ că am pantalonii prăfuiţi de temeri şi iluzii transpirate şi m-aştern ingrijorat pe covor şterg ȃ nd cu m ȃ inile izul murdăriei ce mă jenează. Simt totuşi că sunt ocrotit de o putere mai mare dec ȃ t mine şi care imi ghidează cu uşurinţă m ȃ na dreaptă să curăţ corespunzător petele acidice care imi ocupau o mare porţiune din veştm ȃ ntul picioarelor. Reuşesc intr-un final fericit să izbăvesc ridic ȃ ndu-mă cu incredere şi privind atent la fereastra ce se mişcă lasciv dar agresiv in ritmul furtunii de afară. Sunt aievea certat fără sfială de negura intunericului care mă cheamă inăuntru şi să mă scufund din nou in grota protectoare de unde am ieşit să investighez sursa zg...

Castelul de smarald translucid  Acompaniat de suflul reajustat la intrigile ce se pot infiripa in jurul meu incep să inaintez cu drag spre marginea coastei scolţuroase unde mă cheamă o şoaptă. Ce voce subtilă care simt că poartă o taină regenerativă pentru suflet, motiv pentru care trebuie să reuşesc să ajung acolo şi să inţeleg mai multe din inconştienţa cascadei de ore, zile, săptăm ȃ ni şi luni prin care am trecut p ȃ nă in acest fragil prezent. Este cu adevărat uimitor cum viaţa ne oferă, in cele mai neaşteptate circumstanţe, posibilităţi extinse de parcurs, de ales. Sub felinarul nestins al unei pasiuni ce luminează o mică porţiune de speranţă, imi pregătesc atent rucsacul, cu tot ceea ce am nevoie pentru a completa această aventură a sinelui, care este patronată de g ȃ ndurile ce frecvent ajung de la rezidenta castelului de smarald. Intr-o togă apusă şi fragmentată de furnicile slugarnice ale timpului incep să mă ridic de pe banca albastră de cristal ce s ȃ ngera lac...