Whispers in the dark

Lin si-n doi  Din trenul inspre o amintire pura, adorm... Cu vocea tremurand si inima nutrind sperante. Ma tem, caci vad gandul cum rugineste a tine, Nu vreau sa uit, doar sunt incatusat-n iubire. De lacrimi invesmantat, de zile in dor pierdut, Ma desprind de mine la marginea unui noi, Coborand pe scara prafului nocturn, vag abatut, Simt visul ranit, osandit unui asurzitor fost apoi. Mirajul fumului din stele mi te mangaie cu drag, Dar far' de textura mainilor mele, fara insemnul, Buzelor depline, respiratiei impartasite-n vastul nul, Etern admonestat de inima ce zguduie Apusul . -Asculta-n linistea ruginita a Timpului ranit, Carul cu fan nu are farmec, oare nu stii? Sa cauti tu ce ai deja, un sentiment pur hranit, Iubirea imbratisata, o mangaiere vie, line emotii.  Ultima statie a inimii

De drag, dor si furtuna  De drag... "In mangaierile vietii, te urci in spatele unui sunet delicat, al unei voci atat de pretuite si zbori lipsit de griji fara sa te gandesti la rocile ascutite deasupra carora te aventurezi. Te pierzi intr-o poveste, in a sa tenta romantica dar nu ai cunostiinta de zborul in sine. Printre colinele norilor albi si libertatea sufletului, intreaga ta fiinta este una cu Cerul, una cu visul, una cu linistea deplina. Te uiti in jurul tau si totul pare mai frumos, mai gratios atins de caldura divinului. Incepi sa realizezi ca dupa mult timp petrecut in desertul terestru atat de arid si de artagos cu tot ceea ce inseamna tu, ai un dar aproape de inima ta, de ceea ce tu stii a fi cel mai de pret simtamant si este atat de placut sentimentul incat celelalte lucruri par mult mai naturale, mai facile. Uiti de tine caci valul emotiilor este atat de puternic incat nici pentru un moment nu ai suspecta ca totul se poate sfarsi, ca vei cadea, trupul va fi sfarama...