Cerul

Colier de stele fara aripi,

Atarna acum de-un ciob de Luna,

Si printre ramuri somnifere,

Adorm imbratisat de perle;

Aduse-n in goana vietii sure,

Fosnet de soapte, vise umile,

Toate croind zambete fine.

Acum pasesc cu nerabdare,

Pe-un drum ascuns, langa poiene

De galaxii si astre pagane,

Spre tine, gandul de a fi minune.

Parau de frumuseti tot curge

Spre lacul dintre buze ude,

Si tot vaslasul fara nume,

Desira file din poveste.

Si chiar de focul arde-n tihna,

Manand pasiuni far’ de odihna,

Cutez sa-ti scriu asa devreme,

Sibila draga, calm dintre stele!