Cerul
Colier
de stele fara aripi,
Atarna
acum de-un ciob de Luna,
Si
printre ramuri somnifere,
Adorm
imbratisat de perle;
Aduse-n
in goana vietii sure,
Fosnet
de soapte, vise umile,
Toate
croind zambete fine.
Acum pasesc cu nerabdare,
Pe-un drum ascuns, langa poiene
De galaxii si astre pagane,
Spre tine, gandul de a fi minune.
Parau de frumuseti tot curge
Spre lacul dintre buze ude,
Si tot vaslasul fara nume,
Desira file din poveste.
Si chiar de focul arde-n tihna,
Manand pasiuni far’ de odihna,
Cutez sa-ti scriu asa devreme,
Sibila draga, calm dintre stele!