Cerul



Colier de stele fara aripi,
Atarna acum de-un ciob de Luna,
Si printre ramuri somnifere,
Adorm imbratisat de perle;
Aduse-n in goana vietii sure,
Fosnet de soapte, vise umile,
Toate croind zambete fine.

Acum pasesc cu nerabdare,
Pe-un drum ascuns, langa poiene
De galaxii si astre pagane,
Spre tine, gandul de a fi minune.
Parau de frumuseti tot curge
Spre lacul dintre buze ude,
Si tot vaslasul fara nume,
Desira file din poveste.

Si chiar de focul arde-n tihna,
Manand pasiuni far’ de odihna,
Cutez sa-ti scriu asa devreme,
Sibila draga, calm dintre stele!



Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea