Cerul
Colier de stele fara aripi, Atarna acum de-un ciob de Luna, Si printre ramuri somnifere, Adorm imbratisat de perle; Aduse-n in goana vietii sure, Fosnet de soapte, vise umile, Toate croind zambete fine. Acum pasesc cu nerabdare, Pe-un drum ascuns, langa poiene De galaxii si astre pagane, Spre tine, gandul de a fi minune. Parau de frumuseti tot curge Spre lacul dintre buze ude, Si tot vaslasul fara nume, Desira file din poveste. Si chiar de focul arde-n tihna, Manand pasiuni far’ de odihna, Cutez sa-ti scriu asa devreme, Sibila draga, calm dintre stele!