Domnita
Domnita
Te-as strange-n brate o
vesnicie,
Si ti-as fura ganduri de
fericire,
Ca printr-o sclipiere de magie,
Sa le transform in pura
nebunie.
Ti-as bantui buzele cu asa
placere,
Incat ne-am izola in libertate;
Acolo unde ingerii se-aduna,
Imbatati cu cea dintai
libertate.
Si vom fi doi, in vie dreptate,
Uniti-n pulsul mangaierii pure,
Ce dulce revedere! A mia
reincarnare,
Eu pelerinul duhnind a
dragoste,
Si tu, esenta frumusetii fara
moarte.
De te-ai intorce ochi
primaveratici,
Albastri precum Cerul, divin
grai,
Mi-as alinia al inimii alai,
In jurul mangaierii privirii
tale.