Domnita


Domnita

Te-as strange-n brate o vesnicie,
Si ti-as fura ganduri de fericire,
Ca printr-o sclipiere de magie,
Sa le transform in pura nebunie.

Ti-as bantui buzele cu asa placere,
Incat ne-am izola in libertate;
Acolo unde ingerii se-aduna,
Imbatati cu cea dintai libertate.

Si vom fi doi, in vie dreptate,
Uniti-n pulsul mangaierii pure,
Ce dulce revedere! A mia reincarnare,
Eu pelerinul duhnind a dragoste,
Si tu, esenta frumusetii fara moarte.

De te-ai intorce ochi primaveratici,
Albastri precum Cerul, divin grai,
Mi-as alinia al inimii alai,
In jurul mangaierii privirii tale. 


Postări populare de pe acest blog

Corida unor litere albe

Hold on: smile

Gând și negând: privim liberi lumea