Whispers in the dark

E-mail catre Venus Dumicati de dimineti, Mestecam pe rasuflate, Inecati de libertati, Far’ vreo logica aparte. Erai gingasia pura, Lumina din maiestate, Inger imbracat in lapte, Tandra frumusete-n soapte. Totusi, nu-ti mai amintesti, Acum esti la miaza-noapte, Unde totul se darama, Sub taciuni si flori uzate. Calatoare suferinte, Fara gram de sobrietate, Se vor aduna pesemne, La mormantul dintre stele. Ai uitat, plecand departe, Intr-un grajd de ghiuluri fade, Unde ard fara oprire Lumanari de falsitate. Roasa pe nerasuflate, Roua de blesteme coapte Se insira printre morti, Si amintiri de glume proaste. Dumicati de seara cruda, Suflete impiedicate, Strada luciei libertati, Se ascunde-n vant si ploaie! 

De cate ori De cate ori soarele rasare, Pe a ta piele tandra, covarsitoare De felurite gingasii ametitoare, Trasar, logodit de-o fericire Croita de zambete visatoare! De cate ori primavara asterne, Pe al tau chip roua din soare, Raze istovitoare de frumusete, Respir, sarutarea unui inger Ce-mi mangaie inima cu bunatate! De cate ori albastrul din ochii tai, In trepte de ocean-bucurie, Mi-aduce salbe fine-n mangaieri, Ating, laurii linistii sufletesti, Si iti multumesc ca-mi vorbesti, Prin sarutari dumnezeiesti. De cate ori culorile literelor mele, Ti-au desenat dulcele portret de iubire, A minunatei inimi incantare, pura dezmierdare, Pasesc, cu fierbinte avere de suflet, In taina buzelor tale, perle-cantece! Du-ma-n fericirea mangaierii divine, Acolo unde subtil si tandru soptesti:  “ vino tiptil aproape, cu drag si liniste, Ia-ma in brate, saruta-ma cu putere, Fa-ma sa am incredere in tot ce esti, De azi doar pentru m...

Pe-o banca din Copou Taceri stridente, manunchi de durere, Trotuare inghetate in vid de miez de noapte, Rebele ganduri fara drum, Mi-amintesc de pasii candva ursiti spre tine. Priviri strafulgeri, gonite de amintiri, Plutesc pe nori pufosi, uitati in nemurire Si uite iar cum sufletul stingher, Apune-n nebuloase zari. Turlele trecutului bat cu amaraciune, Furia se scalda-n cenusa iubirii, Ce s-a dus precum zglobii monezi, In beciul strazilor atat de pustii. Sa mai vii? Se duc clipele trosnind a tine, Deasupra zidurilor daramate, ochilor arsi De vise-promisiuni si sarutari-amante. Despleteste-mi ferestrele de pe trotuarele In care te priveam, iubeam si pretuiam; Da drumul ploapelor ce noaptea adorm Cu lacuri de sare drept unica companie! Taceri, tacut-am ore, zile de vantul rece Prin suier delirant in cruda noapte, Usor ma intreba: Cand ai de gand sa incepi sa traiesti? 

Amintiri si-o poveste Calatorind in codrul diminetii, cu ochii patati de somn, mintea abia, abia functionand si inima plecata undeva prin zari si departari cautand si cautand, am dat peste o poveste pe care din cand in cand o citesc cu atentie si drag. M-am gandit sa o zidesc in paginile acestui umil blog, monument al unui zambet fara egal. Cu permisiunea voastra: El si Ea . Ea purcede catre El. El o asteapta jos, pe primul peron, imbracat lejer, cu o pereche de pantaloni scurti si un tricou dar nelipsit de cel mai important accesoriu uman, zambetul. Lumina Lunii era mult prea slaba pentru El si pentru ca isi dorea sa o priveasca mult mai atent si mai clar, o invita cu ganduri calde si fara intentii indecente in micutul sau cuibusor. El, degajat si fericit ajunge pana in mijlocul camerei in timp ce Ea ramane pierduta si rosie in obraji in pragul casei. Ii era rusine. Era imbracata foarte gros pentru luna lui cuptor. El isi intoarce privirea catre Ea, se uita adanc...

Timpul E trist dar adevarat, Simplu si complicat, Cand printre ramuri De artar si fag uitat, Cu iubirea m-am aliat. E usor de adunat, Franturile unui suflet uzat, Si pe langa chinuri dezmembrate, Sa cari in eternul spate, Crucea celui dintai Imparat. E timpul pentru mancat, Ore si secunde dezorientate, Doar inima-i camp de batalie Atemporala intre suflet si minte! E singura vie optiune, Neatinsa de preacurvie, Iubire nascuta-n iubire; Si de-o fi sa vii cu mine, Pentru vesnicie iti promit, Ca tot ce candva ne-a unit, Te va bucura zi de zi, Pana cand viata ma va parasi.

Domnita Te-as strange-n brate o vesnicie, Si ti-as fura ganduri de fericire, Ca printr-o sclipiere de magie, Sa le transform in pura nebunie. Ti-as bantui buzele cu asa placere, Incat ne-am izola in libertate; Acolo unde ingerii se-aduna, Imbatati cu cea dintai libertate. Si vom fi doi, in vie dreptate, Uniti-n pulsul mangaierii pure, Ce dulce revedere! A mia reincarnare, Eu pelerinul duhnind a dragoste, Si tu, esenta frumusetii fara moarte. De te-ai intorce ochi primaveratici, Albastri precum Cerul, divin grai, Mi-as alinia al inimii alai, In jurul mangaierii privirii tale. 

Priviri A fost un vis, un val de multumire, Pe langa timpul fara margini, Sa simt parfum de fericire, Pulsand timid in vechiul mine. Praf de stele, scump cuib de randule, Asterne magia peste vinul diminetii, Soarbe oboseala din somnul trupului, Si pune dreptatea in lunca focului. Sfarsitul lumii timid apune, Lasand Cerului-Pamant o minune, Franturi din frumusetea inimii Ascunsa de fluviul rautatii far de nume. Iubire, iubire! Adu-ti aminte copile, Nascut de timp si nebunie zglobie, Cum printre sarutari de nemurire, Ne regaseam in trupuri golase, Unse cu miere de ambrozie in nestire. 

Cum de... Cum de, pe aripile vulturilor de Răsărit, Nu vezi o iubire pulsānd a fericire? Cum de, din valsul amintirilor reintinerite, Nu simţi tortura unui suflet asuprit? Cum de, pe gheaţa indiferenţei păşeşti, Nu auzi strigătul deţinutului deprimat? Cum de, din intunericul ochilor tăi, Nu inţelegi misterul visătorului curat? Cum de, pe tărāmul fertil incerci să uiţi Māngāierea dulce a unui sărut cărunt? Cum de, din vacarmul brutal de bufonic Al celorlalţi, tu ai putea cu placere să „fugi”? Cum de, creşte-n tine Antartica inimii, Nu-ţi mai aduci aminte de focul iubirii? Cum de, zāmbeşti şi rāzi, zi de zi, Nu ai milă de ce ai lăsat in spate cānd, Cu răutate ai plecat undeva-n zări departe? just a poem

Pacatosul graieste... Sfantul Francisc of Assisi  "Fa-ma Doamne unealta pacii tale: Acolo unde este ura, lasa-ma sa seman iubire, Unde este ofensa, iertare: Unde indoiala, incredere Unde este disperare, speranta; Unde este intuneric, lumina; Iar unde este tristete, bucurie. O, Stapane Divin, fa-ma sa caut Mai mult sa consolez, decat sa fiu consolat; Mai mult sa inteleg, decat sa fiu inteles; Mai mult sa iubesc decat sa fiu iubit; Caci prin daruire primim, Prin iertare suntem iertati Si prin moarte ne nastem la viata vesnica." Teilhard de Chardin "Intr-o zi, dupa ce vom fi ajuns sa stapanim vanturile, valurile, mareele si gravitatia...vom struni... energiile iubirii. Atunci entru a doua oara in istoria lumii omul va fi descoperit focul." Rumi (tot despre aparenta existenta iubire...) "O iubire, iubire pura si adanca, fii aici, fii acum, Fii totul; lumile se dizolva in stralucirea ta nesfarsita si fara pata; Cu tine, plapandele petale v...

Once upon a time In ancient times of endless nights, There was a princess carved in ice, Set in a garden, guarded by flowers ( The vessels of eternal hope )... And she was loved by all that came, To see her face, to touch her grace, But in the echoes of her grave, Nobody could see her lovely smile. For you must know the aching truth, She was imprisoned by fleeing love, Melting away just flickering tears, Keeping her wardens well and alive. And there were lines for miles and miles, Of men that wanted her yet pulsing heart, For as in a modern fairytale of hope, They thought a kiss would brake her curse. Her garden room was silently aware, That none can set the princess free. In dorment hours of elastic despair, The rose of bluesih smiles just spoke: - Be quiet creatures of lust and torment, Why do you bow with superficial kisses? Are you not tempeted to escape this life Of empty hope of true bond love ? - Our princee has n...