Apus de vise

Apus de vise
Şi-am să mor in amintirile de dor,
Ce zi de zi atāt de mult mă dor.
Şi-am să apun in visele de ieri,
Ce azi devin brute coșmaruri.

Şi-am să uit gustul iubirii,
Alaiul de frumoase sentimente,
Şi-am să scriu cu cerneală de stele,
Cum a mea inimă dispare in durere,
Unsă de lacrimi și suferinţa-avere.

Şi-am simţit cum trupul mi se frānge,
Sub cărămizi de pură deznădejde,
Şi printre file uitate de poveste,
Am devenit poetul nimănui.

Şi-am sufletul scăldat de necuvinte,
Bătut de-o dragoste, ucis de sine,
Şi inmormāntat in reci morminte.
Şi-am ochii de ură sculptaţi,
Acum cānd Dumnezeu lipsește,
Şi totul pare că deodată ruginește.

Şi-am un venin ce curge-n vene,
Arzānd cu furie umbra bunătăţii,
Căci oaspete fiind in cununia vieţii,
Sunt nepoftit in oda lucie a fericirii.
Şi-am să adorm trăind in noapte,
Departe de vise sau speranţe.

Şi-am un lup in mine ce urlă,
Blestemānd Luna și ale ei stele,
Coroana de lacrimi i se mai vede,
Din codrul pustiit și fără vreme.
Tradus in groaza zilei de māine,
Dispar treptat in praful de suspine…

Şi lacrimi curg…
Apus de toate

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a