Suspine si iubiri

Suspine şi iubiri

Dar suspectez motivele din spatele dorinţei rigid afişate, pure,

Si mă complac sedus de un delir plăcut dar atȃt de distant.

In criza de a fi perfectă, te laşi imbraţişată tot de sure stele,

Lin sabotȃnd visul adormit de vagul discomfort domol, cutant.

Din primul rȃnd, privesc atent cum viaţa cerne leneşe din zare,

Aprinse de un foc comod, etern suplinitor al păcii interioare.

De sub covorul zȃmbetelor desuete praful iubirii se imprăştie,

Incurajat de umila ta distinsă dragoste chinuitoare, fără stare.

Să plec? Nu pot, căci vraja ochilor mirifici dulci şi mici mă strigă,

Atenţia mi-o ordonă, mă supun. Pierdut in dezarmantul vis, adun,

Mireasma vocii tale şi-un suspin, sub vina mea ce-n şoapte urlă,

Iubeşte-o dragule copil şi simte suflul pasiunilor ce rece nu apun.

Si stau atins de-o anticipare delicată ce imi dezbracă simţurile,

Profund inţelegȃnd alura gesturilor tale alergate de divin,

Mă imbăt iubindu-ţi chipul luminat de rȃsul fermecat şi lin,

Ajung să te ating, destituindu-mi esenţa de a fi, forjȃnd dorinţe.

Tot tu, printr-o sfială destinată perfecţiunii angelice, cobori,

Spre eternul spectator ce aşteaptă cu drag, dor şi ardoare,

Doar un sărut şi viaţa ce urmează clădind Imperiul din doi,

Fără frontiere sau revolte, doar cărăuşii iubirii privind in noapte.