Tarziul lamentat, Part IV
Dragii de ei, simplitatea din el
Inceputul unor asemenea intrebari este intodeauna mai dificil de conceput. Exprimarea ideii initiale reprezinta un efort progresiv pentru cel ce are responsabilitatea de a o crea. Libertatea de a opta pentru tacere nu era aplicabila in acest moment tandru, intim si fara de sfarsit. Memoria incarcata de amintiri subrede, bine ascunse ce doar in siguranta singuratatii se pot consulta, avea sa fie testata de Moarte. El vroia sa paradoxal sa fie sincer cu David, un tanar ce nu dorea sa il duca dincolo de fluviul Styx. Totusi ultimul moment din viata tanarului, considera Moartea, trebuia sa fie inconjurat de adevar, de unul special. Noaptea consola orice grea aplecare catre sentimentalism exacerbat iar eventuale emotii de necontrolat puteau fi ascunse cu usurinta in negura intunericului. Aerul noptii, racoros si trist se apropia de cei doi cu timiditate, venind ca o consolare catre David, care in ultima vreme era cuprins de o caldura deranjanta.
- Candva, cu multe milenii in urma, eram si eu un tanar spirit ce cutreiera liber spectrul acestei lumi. Totusi, David trebuie sa intelegi ca lumea era altfel, luminoasa, calma, atemporala si fara antagonisme in nici un element al sau. Utopia in care traiam noi, cei speciali, cei alesi, cei din prima varsta a Marelui Creator. El avea grija de noi, dar nu interactiona, caci diferenta enorma dintre Tata si fii lui era atat de mare incat un cuvant rostit de el avea nevoie din partea noastra de cel putin doua, trei saptamani pentru a fi inteles in profunzime. Vezi tu, noi chiar daca eram inteligenti peste capacitatiile actuale ale voastre, eram cu mult inferiori rasei Creatorului. Dar noi nu ne chinuiam sa intelegem mai multe aspecte cu privire la origini, destinatie sau obiective, ne bucuram de suflul ce ne fusese dat. Am divagat de la subiect, a da.. draga mea Sury, caci asa imi placea sa o alint. O, dragul meu cate stele am vazut, cati munti, cat nopti am petrecut completandu-ne unu altuia gandurile si sperantele, eram doi dar de fapt o singura faptura. Iubirea noastra parea a sfida insasi propria noastra existenta, caci nu credeam ca este posibil ca un asemenea sentiment sa fie printre noi. incepuse Moartea sa povesteasca intr-un ton docil, umil, fiecare cuvant fiind cantarit cu mare grija.
- Nu ma mira ca iubirea avea alte conotatii si ma bucur ca descrierea ta reflecta modul cum eu vedeam sentimentul fara a-l trai alaturi de ceea de care nu am reusit sa ma aproprii. Ma intriga totusi lumea in care tu ai trait, nu credeam ca utopia a existat vreodata, daca imi aduc aminte bine doar Hesiod pomenea ceva in Teogonia, insa si acolo era disensiuni. O lume fara antagonisme greu de crezut, insa am incredere in veridicitatea informatiilor pe care cred ca nu ai fi avut in mod normal voie sa mi le dai. intervine usor David, in timp ce simtes singele de la mana dreapta ca ii se mai oprise, dar durerea pulsa in continuare.
- Am voie sa iti dau detaliile astea deoarece oricum o sa ai acces la ele dupa ce treci dincolo. Oamenii au aceste informatii in memoria lor genetica, insa nu o pot accesa deoarece ea trebuie intermediata de spirit iar la voi acesta moare cu fiecare minut, ora si zi ce trece. Trist si deprimant, caci Creatorul v-a lasat spiritul, sau sufletul ca un mod de a comunica cu el, de a atinge energii nebanuite pe care le aveti dar le ignorati. Stii cum ma distrez eu copios? Ma uit cu amuzament grotesc la oamenii astia pierduti care fac orice pentru bani si lucruri materiale. Interesant este ca apoi cand ma duc sa ii iau, sunt dezbracati complet iar sufletul lor batran abia reuseste sa tina pasul cu mine. In mod normal sufletul nu are limite si poate atinge orice viteza, in orice moment dar suferind in inchisoarea sa corporala, cand vine eliberarea prin mine deja suflul nemuririi dispare treptat. Iar am trecut la alt subiect, scuze, noi vorbeam despre iubire. Dar David, spune-mi te rog cum o chema pe domnisoara ta mult indragita.. iar eu am sa continui povestea mea daca ai placerea sa o asculti...
