Tarziul lamentat. The Final Act
Dragul de el si sunetele eternitatii
„Sunetele gloantelor ce pareau estompate definitiv incepeau sa rupa perdeaua linistii din jurul lui David. Noaptea parea si ea ceva mai ostila trimitand un aer rece in jurul tanarului ce era mai afectat de noua problema ce ii disturba ultima suflare. Se uita in sus apoi spre interlocutorul sau zambea timid uitandu-se aparent ingrijorat la ceas. Crengile si frunzele ce pana nu demult ii confereau un pic de caldura acum il deranjau, provocandu-i zgarieturi iritante. Haina ii parea grea, mana ranita il mai supara dar nu la fel de mult ca inainte, se obisnuise cu durerea. Astepta un raspuns de la Moarte, la fel de important ca momentul prin care el urma sa treaca. Teama il parasise, era acum impacat cu ideea ca urma sa paraseasca lumea ce ii adapostise fiinta timp de 25 de ani, grei sau frumosi, sincer pentru el nici nu mai conta.
- O lege nescrisa? Totusi nu as vrea sa intru in eternitate cu sufletul manjit de pacat. Eu nu am fost tocmai Maica Tereza, motiv pentru care grija mea ar fi sa trec dincolo si sa fiu respins sau nu stiu ceva rau sa se intample. Dar zi-mi cum sa procedez ca ea sa vina cu mine, sa fie impreuna cu spiritul meu dincolo de stele, in cerul etern albastru. Ii zise David, Mortii cu un ton docil dar sigur.
- Of, dragul meu, nerabdarea ta e ingrijoratoare pentru mine. In ce sens, te-ai putea intreba. Poi tu te grabesti sa treci dincolo de stele, cum adineauri ai spus, cand ar trebui sa te bucuri de aceste ultime clipe. Incearca sa simti mangaierea vantului, sa tragi adanc aer in piept, sa te uiti la luna, sa auzi orice sunet sa apreciezi aceste aspecte deoarece chiar daca le vei intelege la un alt nivel, le ve duce dorul. Viata este putin iubita de cei care ar trebui sa o imbratiseze zilnic. Din pacate, dupa cum stii, multi tineri de varsta ta sangereaza vise pierdute care le corupe orice apreciere sincera pe care poate o aveau despre viata lor. Ma mira si mai mult faptul ca astea sunt teste ce trebuiesc trecute ca voi cei foarte tineri sa va maturizati. Refuzul vostru de a incerca macar sa le treceti, cade greu asupra transparentei sufletului si puterea lui de a trece cu succes in ultimul pas. Ii raspunde incet Moartea apropiendu-se mai mult de David si uitandu-se la ceas foarte rapid.
- Nu as totusi sa intram intr-o discutie filosofica acum cand eu te-am intrebat ceva foarte simplu si care mi-ai promis ca o sa-mi dai un raspuns sincer. Eu cel putin am incercat sa-mi traiesc viata, am iubit din plin, am suferit pe masura, am tradat am fost tradat si mai ales nu am stat ascuns incercand sa pacalesc viata. Nu, nu. Asta a fost singurul lucru pe care mama inainte sa plece a incercat sa ma invete, sa-mi traiesc viata asa cum pot, cum stiu si cum ma duc fortele. Daca am reusit si in ce masura, doar Dumnezeu poate stii. Nu am tinut cont de asemenea aspecte si doar am vrut ca inertia vietii sa ma duca in spate. Ii da replica David incercand sa puna accent pe dorinta primirii unui raspuns.
- Stii de ce ma uit la ceas? Ma uit pentru-ca timpul pentru mine este asemanator cu internetul vostru, imi ofera informatii despre noii veniti pe care ceilalti trei ca mine ii duc dincolo. Am evitat raspunsul dintr-un simplu dar sumbru si trist motiv care o sa-ti provoace mare durere. Dilema mea este cum sa procedez: sa-ti spun adevarul sau sa il aflii tu cand ajungi in partea cealalta. Ii spune Moartea incet, stand acum in fata lui David incercand si reusind sa il ridice in picioare.
- Te rog, zi-mi acum. Rabdarea nu a fost niciodata punctul meu forte. Ii raspunde David.
- Dragul meu, constientizeaza momentul, tocmai te-ai ridicat in picioare. Dar ai lasat ceva in urma, o inchisoare ce ti-a sechestrat sufletul acesta pur care imi tine mie companie. Zise Moartea.
- Gata? Am murit? Dar nu am simtit nimic, doar un frig mai puternic ce credeam ca il depasisem cu succes. Si acum unde mergem, ce facem unde trebuie sa merg? Intreaba David repede.
- Mergem sus unde te asteapta cineva care iti va explica tot si iti va oferi raspunsurile mult dorite. Aproape am ajuns. Eu te las. Dragul meu a fost o placere, ma bucur si in acelasi timp imi pare rau ca te-am cunoscut, poate era mai bine daca te luam mai tarziu. Sa ai parte de o iluminare deplina. La revedere. Ii spune Moartea lui David care nici nu a avut timp sa ii raspunda ca si disparuse.
- Oau, ce luminos si cald e aici. Oare unde sa ma duc? A, uite cred ca acolo unde e portita aia mica. Ce seamana cu cea care o aveam la casa la tara.
- Buna David. Te asteptam de ceva vreme. Imi pare rau ca ai venit asa repede dar in acelasi timp eternitatea mea a devenit mai frumoasa.
- Buna Andra...”
