Whispers in the dark

9 crime pasionale, de un fulg atinse Respect ȃ nd bătăile inimii ce succesiv mă coboară la nivel de valet inconştient şi selectiv atent la dorinţele clientului, am realizat că efemeritatea drumului de azi capătă un fundament solid. Nu mă pot pronunţa la calitatea sau la capacităţiile de rezistenţă ale drumului, in faţa camionului dur, agresiv şi uneori inşelător al Timpului. Frăgezimea pulsului mă indeamnă să fiu optimist, umbra anterioară zilei de ieri imi strigă din răsputeri să adopt o poziţie defensivă şi eventual să mă arunc in cascada unor amintiri m ȃ njite de regrete, suspine şi iluzii ins ȃ ngerate. Nu ştiu ce noutăţi sau evoluţii poate aduce ziua de m ȃ ine, de altfel prefer să nu mă g ȃ ndesc la ea şi să mă bucur de plăcerile, mari sau mici, intense sau limitate, ale prezentului. Labilitatea emoţională sau inocentă caracteristică se completează intr-un mod evident insă echilibrul ce suspect il primesc nemeritat acum, imi pare divin trimis dintr-un atemporal tăr ...

C ȃ t de singur inseamnă singur...   Adversitatea ce o poate int ȃ lni acest termen inseamnă pentru mulţi dintre noi un refugiu. Surpriza intermedierii sentimentelor confuze ce această stare complexă le implică, survine in momentele neprevăzute ale vieţii noastre. Caverna timpului mai aruncă c ȃ nd se simte neglijată, subtile sugestii către asperităţiile singurătăţii. De multe ori am observat cu ingrijorare că implicaţiile termenului respiră in jurul unui tabu neinspirat. Adrian Marino nota cu o seninătate de invidiat că „suntem intotdeauna singuri, iremediabili singuri in toate momentele cruciale ale existenţei noastre.” Tind să subscriu acestei concepţii care mi-a dat o temă de studiat, dificil de abordat şi mult mai greu de inţeles. Totuşi pare ireal dar am un avantaj in studiul acestui cumul de sentimente deoarece nu imi este străin, chiar am fost buni prieteni mulţi ani. Nu vreau să par ipocrit sau convenţional cu „trendul stupid” ce ideolatrizează statul in intuneric,...