Floarea din noaptea de mai
Valsul din noi, in numele schimbarii C ȃ nd iarba creşte lent sfid ȃ nd timpul şi soarele z ȃ mbeşte larg către lumea furioasă, tristă, necăjită din cauza problemelor ce le roade minţile, iar tu te pierzi intr-o linişte plăcută, călduroasă, un lucru devine evident: incepi să trăieşti. Cu un curaj indoielnic, ce te trădează in momentele importante dar ce revine c ȃ nd nu te aştepţi, umbrele işi numără orele iar praful unor memorii false, s ȃ ngerii, m ȃ njite de durere şi mistuitoare emoţii incep să pălească in faţa noului. Cred că sub protecţia nopţii, ascult ȃ nd şoaptele vagi dar clare inimii, ce r ȃ de in surdină, cortina spectacolului se ridică timid, ruginită şi te invită să il urmăreşti. Pe scena vieţii in care personajul principal eşti tu, te simţi pierdut sub presiunea strigătelor anonime, ce te indeamnă să iei drumul scurt spre neantul destituit de orice cauzalitate logică, dar cu un licăr de noroc, gramat atent dar suficient inc ȃ t incepi să conştientizezi că in dr...