Whispers in the dark

La revedere Mi-ai adus tacerea mortii, Beat, sparg cupa nedreptatii, Disperat de lupte oarbe, Ma blestem cu mii fapte. Sub cascada nepasarii, M-ai uitat dintr-o suflare, Ce poet si ce iubire, Cand ma lasi printre ruine? Si pesemne nu iti pasa, Sa ma vezi ucis de soarta, Bolovani lovindu-mi tampla, Jecmanind Binele-n graba. Umbra fostului sarut, Devenit calau de soapte, Jegul primului venit, Ce mai viata, ce mai fapte. Amintiri palesc acum, Prin troiene de minciuni, Mii de iluzii si sperante, Facute de vara scrum. Si uite cum devin un monstru, Izolat, uitat de toti, Vesnic putred in lumini, Demn de ucis si alungat. Am avut mii de cuvinte, Transformate-n poezie, Duse au fost in frig, udate De lacrimi din ploaie vie. Si nu stii cat imi doresc, Multe lucruri pentru tine, Dar spre Dumnezeu privesc, Cerandu-i doar mantuire. Ceasul suna iar sfarsitul, Voi pleca acum spre moarte, Si-un morman de cimitir...

Apus de vise Şi-am să mor in amintirile de dor, Ce zi de zi atāt de mult mă dor. Şi-am să apun in visele de ieri, Ce azi devin brute co ș maruri. Şi-am să uit gustul iubirii, Alaiul de frumoase sentimente, Şi-am să scriu cu cerneală de stele, Cum a mea inimă dispare in durere, Unsă de lacrimi   ș i suferinţa-avere. Şi-am simţit cum trupul mi se frānge, Sub cărămizi de pură deznădejde, Şi printre file uitate de poveste, Am devenit poetul nimănui. Şi-am sufletul scăldat de necuvinte, Bătut de-o dragoste, ucis de sine, Şi inmormāntat in reci morminte. Şi-am ochii de ură sculptaţi, Acum cānd Dumnezeu lipse ș te, Şi totul pare că deodată rugine ș te. Şi-am un venin ce curge-n vene, Arzānd cu furie umbra bunătăţii, Căci oaspete fiind in cununia vieţii, Sunt nepoftit in oda lucie a fericirii. Şi-am să adorm trăind in noapte, Departe de vise sau speranţe. Şi-am un lup in mine ce urlă, Blestemānd Luna   ș i ale ei stele...