Hades
Hades Moartea, arta nescrisă a vieţii, Se-ntinde nestingherită-n văi, De Dumnezeu, vădit uitate. Cerul mormānt uzat de vreme, Plānge cu lacrimi amare, Jelind cu patos lumina Soarelui, Infrānt, pe ruinele Apusului. Şi cum destinul adoarme, In lanul cu vise dărāmate, Deschide-ţi ochii dragă sfānt, Şi pune-mi roua morţii-n spate. Respiru-ţi Doamne de ru ș ine, In aerul pocit de babe bocitoare, Şi cānd o fi prin mutul vānt, Am să-ţi trimit a doua reincarnare. Trădat ș i folosit cu a ș a pasiune, Iar am ajuns in cumpăna uitării. Şi ș arpele de ceaţă din adāncuri, Cu venin lent otrăvitor, să mu ș te; Din cei ce mi-au pus suferinţa-n frunte. O dulce răzbunare, floare curgătoare, Sufletul mi l-ai osāndit... In cruda māntuire de Apoi. Şi-n picături de albă fericire, Să pui valuri de lucie amărăciune, Alaiul morţii zilnic să tot cānte: Inima falsă, buze de māl, ochi de nisip, Māini mincioase ș i gānduri de plumb, Lacrimi de demo...