Felinarul iubirii
Felinarul iubirii Merg ȃ nd cu atenţie pe c ȃ mpia speranţei, ascult o chemare in surdina inconjurătoare, o voce plăcută cu un iz de tandreţe ce mă imbujorează intr-o clipă delicată. Destinat unei amintiri veşnice, păşesc spre lumina dezbinată in două dintr-un felinar cărămiziu, ce ţinea o pledoarie mişcătoare răsăritului de miază-noapte. „ Am devenit unic străjer in calmul simplu de-a iubi, cu mare drag, nu profeţii, incep să iţi ofer flamura sărutului de aur. Te văd in fiecare seară cum vii şi mă alinţi in spirit, lăs ȃ ndu-mi vocea să suspine in neantul inconjurător. Te simt, tu dragule, cum mă ajuţi să chem la mine muritorii, cei vrednici să inţeleagă subtilităţiile tainei de-a iubi .” M-aplec cu o uimire trecătoare asupra micului obor de inţelepciune şi-l iau atent sub aripa idealului de m ȃ ine, dorind să il salvez de ceea ce mi se părea mie chin. C ȃ nd m ȃ na dreaptă se lăsa deasupra flăcării nemuritoare aud de sus din abisul licuricilor din noapte, o fecioară a Lunii cum m...