Lin si apoi
Lin şi apoi Din calmul apei cristaline supus ǎ naturii efemere, Apare o sur ǎ muritoare aprins ǎ in z ȃ mbete şi vise, Ce inc ǎ lzeşte privitorul simplu, oaza lin ǎ -n fericire. Ne intreb ǎ m acum cum oare, sibila vieţii tot şopteşte, Cuvinte dulci apuse in miere, recunoscute drept modele. Din cuf ǎ rul etern al luncii pure, nuferii c ȃ nt ǎ şi suspin ǎ , C ǎ ci ea se pare c ǎ nu vede iubirea ce r ǎ sare in dep ǎ rtare, Apare in calmul vast surprins in realit ǎ ţi duale libertine, Un cavaler abil in roua dimineţii instruit s ǎ spun ǎ , Domniţ ǎ drag ǎ v ǎ s ǎ rut, Venus feeric ǎ şi unic ǎ intre stele . Silueta r ǎ s ǎ ritului apune in aburii lebedelor indr ǎ gostite, Care plutesc suav deasupra oglindei cerului albastru, Si ii c ȃ ntă serenade nestematei umane ce inroşită r ȃ de. Incepe dansul inimii, vioarele plăp ȃ nde şi lirele in teatru, Işi adună pulsul inspiraţiei c ȃ nt ȃ nd angelice balade. Un z ȃ mbet natural, pasiunea fiin...