Un Rai insangerat de viu
Un Rai ins ȃ ngerat de viu I zgonit complet din ceaţa decenţei simple de a trăi, fulgerul privirii mele atentează la eternitatea conştiinţei. Pasiunea neantului ingrijorează p ȃ nă şi cel mai destoinic filosof deoarece linia subţire dintre siguranţa albului şi francheţea delirantă a negrului este mult prea fragilă pentru a-mi susţine determinarea. Discut ȃ nd cu umbrele eliberate pentru o serie scurtă de minute, incerc să-mi păstrez calmul şi să nu cad victimă viciului de a deveni purtătorul blazonului de aur ins ȃ ngerat. Este o luptă pe care ştiu că nu aş putea să o c ȃ ştig dar potenţa laturii mele luminate nu a fost pusă la incercare dec ȃ t odată. Rănit grav, cu cicatrici ce insă s ȃ ngerează in tomuri delicat redactate, cred că experienţa trecută nu poate fi un semnal pozitiv pentru o eventuală reconfruntare. Totuşi prezentul candid ce imi alintă suflul imi arată subtilităţiile intunericului de m ȃ ine şi importanţa Răsăritului. De altfel consider că prizonieratul ignoranţei ...