Tarziul lamentat, Part II
Dragul de el, de necunoscut Momentul senintatii trecuse, numele nu fusese rostit iar soldatul imbatat de frigurile mortii ce din ce in ce mai puternic puneau stapanire pe acesta, incepea sa piarda contactul cu realitatea. Cu mare greutate reusea sa mai tina deschisi ochii iar mintea parea sa gandeasca doar din inertie. Insa pe masura ce puterile trupului il paraseau cu fiecare minut ce trecea, sufletul se bucura din interiorulul lui sa iasa sis a i-a calea eternului. Se mai uita la rana, sangele inca curgea iar patura verde ce o pusese pe el ca sa se incalzeasca isi pierdea din intensitate. Printr-un efort neomenesc isi pune cateva frunze si muschi ce era langa copac pe el, intr-o incercare puerile de a se incalzi mai bine. -Nu o sa te incalzesti asa. Unde ai auzit tu de puterea miraculoasa a ierburilor ce te pot incalzi? radea ironic si cu rautate o umbra ce se facea vizibila din intunericul ce il inconjura pe soldat. - Cine esti?...