Castelul de smarald translucid
Castelul de smarald translucid Acompaniat de suflul reajustat la intrigile ce se pot infiripa in jurul meu incep să inaintez cu drag spre marginea coastei scolţuroase unde mă cheamă o şoaptă. Ce voce subtilă care simt că poartă o taină regenerativă pentru suflet, motiv pentru care trebuie să reuşesc să ajung acolo şi să inţeleg mai multe din inconştienţa cascadei de ore, zile, săptăm ȃ ni şi luni prin care am trecut p ȃ nă in acest fragil prezent. Este cu adevărat uimitor cum viaţa ne oferă, in cele mai neaşteptate circumstanţe, posibilităţi extinse de parcurs, de ales. Sub felinarul nestins al unei pasiuni ce luminează o mică porţiune de speranţă, imi pregătesc atent rucsacul, cu tot ceea ce am nevoie pentru a completa această aventură a sinelui, care este patronată de g ȃ ndurile ce frecvent ajung de la rezidenta castelului de smarald. Intr-o togă apusă şi fragmentată de furnicile slugarnice ale timpului incep să mă ridic de pe banca albastră de cristal ce s ȃ ngera lac...