Life, death, light, darkness, love, hate, bizar, blindness, rage all the major themes in our daily lives will be the topics of my posts. Now enjoy and give as much feedback as you can.
There’s beauty in going blind, a fever of passion, a hushed delight, a dinner stare, a touch of fright, to dance with stars until they die, to fall asleep inside their light, and never leave their side. For none may become the Endless without will, A corpse of chills, Rotting in woods. Oh, cruel beloved of blight, seek thy vision elsewhere, For here, we are lost, Humans on dry land. Leave us the night, where bodies collide, where silence breaks free, and what we are dissolves Into screams of agony.
Ore, ganduri, simplitate 00:04 Nu-i de mirare ca dintr-o simpla miscare, te pierzi in ganduri fara stare. Asterni pe hartie, solzi dobanditi din lupte cu dragoni fiorosi si te miri ca se descompun iar in planul de ieri. Si daca nu ai timp de un burnout serios, pus in cuptor de varianta etern-castigatoare a ta, mergi la somn cu toate grijile de maine. Priveste-n jur, cat ADN victorios, zambete-n cor, averi pentru turme de om si nu uita-n desaga ochilor uimiti, gandul ca poate vin zile mai fine. Nu-i strigatul lui Ragnar ci visul cel dintai, prins de fuga-n void. 11:34 Nu uita sa te uiti cu blandete in oglinda. Cateodata nu este usor. Altminteri, te pierzi adesea in perceptii false, atent construite-n mediul toxic numit: social media. Devine evident ca trebuie sa te aduni si sa pasesti cu forta lui Hercules peste strania tarana a existentei umane. Lucrezi si uiti cu desarvarsire de lucrurile care conteaza cu adevarat.
Pierduți în ignoranță, uituci și reci din fire, români trădați de sine dau foc zilei de mâine. Se agită, strigă, scuipă, trăiesc în isterie — ce crudă armonie de ger și nepăsare... Iobagi fără de nume, plecați în fața umbrei, își vând tăcerea zilnic pe ruble însângerate. Au troc în iad, în taină, cu demoni fără chip și cad... devin doar umbre întunecate, în propria preamărire. Acolo-s regi, prinți fără coroane, regine de hârtie în tronuri de minciună. Ce crunt destin ai, Românie, pământ al răbdării oarbe, casa neputinței și-a viselor pierdute. Crești minți rătăcite ce nu mai văd lumina, nici stelele, nici drumul, nici rostul dintre ele. Tremur și cânt, simt că nu-i bine. Pământul sfânt se pierde în uitare. Și uit să dorm, căci nu mai știu cum va fi mâine.