Doctrina prostului
Din
multitudinea de iubiri care vin si pleaca, nimeni nu scapa nepedepsit. Daca la
inceput fiecare sarut pare sa intregeasca fiinta si sa imbrace sufletul in cel
mai frumos cantec, la sfarsit doar lacrimile ard corpul. O despartire, corect
infaptuita poate sa lase o cicatrice urata, fara leac. Toate lucrurile facute cu
draga inima se uita, in goana dupa acel patrunzator fior din trecut. Sunt “n”
tipuri de femei care se perinda prin societate, sarind cu gratie din floare in
floare, polenizand cu minciuni si sentimente false zeci de barbati. Iubirea
pentru ele, este doar o unealta pentru a obtine varii beneficii. “Las’ ca il
las sa ma sarute si el ma ajuta cu aia, cu aia si cu aia.” Cam asa merge
treaba. Uite asa ajungi dupa luni, chiar ani sa te uiti in ochii persoanei de langa tine
si sa nu o recunosti. Ea, cu o usurinta, care mai mereu o simteai, te uita si
iti arata cat de mult te-a prostit, te-a amagit. Ce mai conteaza? Urmeaza un
alt capitol, totul este facil si atat de mult la indemana, mai ales daca esti un pic
frumusica si iti merge mintea. Iti arata cat te usor a trecut peste tine si
implicit cat de putin ai insemnat pentru ea.
In momente de luciditate realizezi cat de mult ai
fost prostit, facut sa crezi ca reprezentai ceva pentru cealalta persoana si ti
se face rusine. Chipul din oglinda pare vejtejit de investitia sentimentala
imensa pe care ai facut-o zi de zi alaturi de ea si iti pierzi mult din
increderea care candva te facea sa zambesti, sa ai fericire in suflet. Incerci
sa lasi timpul sa spele toate ranile, toate sperantele zdrobite, toate
promisiunile insa rezultatul este mereu acelasi: te ascunzi in pat, intr-o lume
a viselor unde suferinta nu respira. Am ajuns la concluzia ca iubirea este
nociva, falsa si lipsita de potenta. Dupa o asemenea experienta oamenii devin
rai, reci si fara incredere in ceilalti. Incepe un drum care te schimba in mod
ireversibil, te face sa simti un handicap cand alte persoane se arata
interesate de tine. Si din nefericire, gandurile despre un viitor luminos sunt
sabotate de un trecut intunecat. Din vara anului trecut, mi-am amortit inima,
cuvant care-mi ramane-n gat de fiecare data cand il pomenesc sau scriu, si
parca lumea desi mai palida, incorsetata intr-un perpetuu sant de gri, nu mai
aduce la suprafata lucruri nocive. Dar oare cat poti trai asa?
