Mucegai din soare


Strain de tine,
Comun in noi,
Imi curge-n vene,
Zambete moi.
Singur in lume,
Nedemn de iubire,
Alerg printre ruine,
Cautand vechi comori.
Intr-un morman de flori
Ruginite, uitate-n fiori,
Gonesc prin morminte
Si uzate nevoi. 
Rupte ustensile apun
In amintirile ce rapun,
Sufletul pictat de crude
Despartiri solemne. 
Uitat in fata deziluziei ude,
Corup inima sa mi se-alature,
Din falnicul cosciug de alun
In care am dormit ca un nebun. 
Acolo, unde totul este sters
De lacrimi fabricate-n graba
Pasesc pe ganduri fara teama,
Caci am murit si-am renascut.
Si chiar de stiu ca nu conteaza,
A mea inchisoare iar pulseaza
Cu tristi gardieni tinand de paza,
Fara mancare doar iz de groapa
- plutind in aerul malos dar bahic.-
Chiar de inot prin fluviul de
amare dezamagiri, plumburie zare,
Invat sa las cenusii o cale vie
Spre desfranarea trupurilor fade.
Atunci cand ma voi regasi,
In ani de desfatare crunta
Ma voi spala cu jale,
Ofilind intr-o arida departare.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO