Halal cruce mai purtam – Botanismul


A inceput noul an si lipsit de stralucire, estompat undeva prin coltul iluzilor, se prezinta a fi unul mai bun. Realitatea este cu totul alta. Anul 2013 aduce un nou prilej pentru a ne face de ras, pentru a darama stima de sine si pentru a o recladi cu false argumente. Greseli trecute ne vor bantui cu o nesimtire iesita din comun. De altfel, nu ma mira cand vad diversi oameni cum isi bat joc de ei si mai ales de cei din jur. Se strange o repulsie de nestavilit cand ii aud si vad cum se perinda cu ale lor comportamente scarboase prin societate si mai grav, cautionate de oameni pe care candva ii consideram inteligenti. Ca exista oameni rai care mint cu nerusinare, fara retinere zi de zi pentru a-si hrani ego-ul, nu ne surprinde. Acestia nici sub obladuirea directa a lui Dumnezeu nu se vor schimba. Totusi, avem pretentia la anumite persoane care au un relativ tom de inteligenta in capul ce-l cara zilnic pe umeri, sa gandeasca, sa faca conexiuni logice si sa nu cada prada falfaitilor cu aere de boieri.

Oarecum nici nu conteaza, de vreme ce tiparul se repeta cu candoare zi de zi. Inghitim in sec diverse calamitati verbale, discrepante morale care urla-n imensitatea prostiei lor si mergem mai departe. Uitam rautatea adusa la cale de oameni lipsiti de umanitate si spunem mahniti “A trecut si ziua asta”. Adevarul este ca nu suntem cu nimic mai buni decat cei mentionati in randurile anterioare dar totusi ghidati de o decenta incipienta, nu ne dam in spectacol. Ne uitam sus, speram ca exista un Dumnezeu care le vede pe toate si la un moment dat, o sa intoarca roata. Rautatea unor fapte nu poate continua la nesfarsit nepedepsita. Intr-un mod sau altul ne primim nota pentru faptele, vorbele oferite celor din jur. Sper doar sa fie pe masura suferintei provocate si mai ales respectand intensitatea simtita de cel care a trebuit s-o indure. Toate la timpul lor cuvenit...


Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Frunza de artar, partea I

Vis dulce