Timid calator
Timid calator Din muntele sperantei, ra sare o floare, Timida, ro sie si incununata de averea, Zilelor de maine, vi sele unui apu s de stea. Far de petale, micuta-n fire si placere, In inocenta rumenita, cu vii serenade de nea, Parfumul ei, atrage cortina durerii de catifea. Mae strii intelepciunii pure, aduna cenu sa, Dezrobitelor franturi, sudate-n pla sa, Radacinii izului colorat al florii reinviate. Timid calator, ajung in poala muntelui din zare, Cu o ruptura in suflet fumegata, viata, Ating micuta granula de ni sip, divina, Floare de mai... Ochii imbulbucati in vra sma sul timpului avid, De lunca i spitelor, de groaza mormintelor, Imi sopte sc in minte taina unui chin gravid, Rupandu-mi re spiratia inimii de linul orelor, Fara imbrati sarea florilor, mirea sma turmelor de vid. Odi seea incepe, pul sul razbate suflul emotilor, Ce plang in roua diminetii de afin... Prive sc i...