Poezie de veste despre Pod si Apus
Podul de veste Podul verde dinspre Apus, Ascunde felurite-n tel, Povesti dintr-un foc furate, De la domni fara dreptate. Si pierduti, goniti pesemne, In corabii fara vele, Marinari ciobiti de sete, Privesc podul cu mandrie. Dar nu-i semn de impacare, Cu vacarmul Marii Negre, Ce inteteste fara veste, Valuri cu a maniei zestre. Ganduri oarbe se lovesc, De raceala podului, Ce rezista vantului, Insetat de razbunare. Treci tu calator haiduc, Fugi pe-a vremii nebunie, Si dai foc de ai putere, Noptii amare fara stele. Fulgi de oi negre, Se vad timid in departari, Imbracate-n lacrimi de sange, Si vazduhuri de ploi.