Whispers in the dark

Amurgul gandurilor De multe ori penita creativa pare a rugini, intr-un colt uitat al mintii. In astfel de triste momente, monotonia realitatii atarna grea pe sufletul croit de divinitate pentru a se exprima in litere lipite de o foaie alba. Sentimente, emotii, dezamagiri sau pure stari de exuberanta, merita transpuse intr-o libertate perpetua. Ma gandeam, acum cateva zile pe marginea calma a Bosforului, cum ar arata viata mea fara un licar de creativitate si cum as putea respira daca as fi un simplu robot menit sa faca bani, bani si bani…Atunci am simtit cum sangele fierbea si cum o revolta a celulelor parea a prinde contur. Intelegand de ce unii ilustri contemporani se rezuma doar la o trecere in revista a celor traite prin traditionale metode, port in spate un castel de trairi si povesti menit sa ofere refugiu celor ce, dintr-un motiv sau altul, sunt ca mine. Din putinul mintii mele incerc sa creionez lumi, versuri si constructii menite sa aduca cel putin un zambet pe chipu...

Intrebari De ce s-ascult graiul ingerilor, Cand lumea se inchide in pumnii Straini si bine stransi ai mortii? De ce s-adorm cu ochii inchisi, Cand sufletul mi-e treaz in zorii Firavi si cruzi ai negrei Sorti? Cum arata Universul amaraciunii, In coltii necajiti ai nudei dimineti, Ce pare a imbraca ochii plansi ai vietii? Cum arata ziua in care buzele de sange S-au intalnit cu raceala ratacirii brute, Si placerea noptilor duhneau a nefericire? Ah, umila sete de iubire cum radeai de mine, In ranile putrezind a frica si compatimire, Lasandu-ma sa dorm in gropi si morminte. Si cum de poti sa fugi in vise nerusinate, Cu varii fluctuatii de grosolane personaje Din basme necunoscute de taciune chinuite? Si unde mi-e sufletul, unde mi-e inima, Cand totul, in Iad duca-se, respira miicime? Sulful se stinge, regretele curg in vene, Devin un sadic trecator, remunerate in durere. Port doliu pe vesnicie dar oare stii Greul ce se topeste-n golu...