Tarziul lamentat. The Final Act
Dragul de el si sunetele eternitatii „Sunetele gloantelor ce pareau estompate definitiv incepeau sa rupa perdeaua linistii din jurul lui David. Noaptea parea si ea ceva mai ostila trimitand un aer rece in jurul tanarului ce era mai afectat de noua problema ce ii disturba ultima suflare. Se uita in sus apoi spre interlocutorul sau zambea timid uitandu-se aparent ingrijorat la ceas. Crengile si frunzele ce pana nu demult ii confereau un pic de caldura acum il deranjau, provocandu-i zgarieturi iritante. Haina ii parea grea, mana ranita il mai supara dar nu la fel de mult ca inainte, se obisnuise cu durerea. Astepta un raspuns de la Moarte, la fel de important ca momentul prin care el urma sa treaca. Teama il parasise, era acum impacat cu ideea ca urma sa paraseasca lumea ce ii adapostise fiinta timp de 25 de ani, grei sau frumosi, sincer pentru el nici nu mai conta. - O lege nescrisa? Totusi nu as vrea sa intru in eternitate cu sufletul manjit de pacat. Eu nu am fost tocmai Maica T...