Dialog sub un cires inflorit
Usa inimii EL: Acum, sub umbra ciresului, putem vorbi? Ea: Putem vorbi in tihna. Putem indulci acest vant de primavara cu soapte si imbratisari calduroase. El: As vrea sa stii ca dragul tau glas mi-a alintat sufletul aducandu-i odihna dupa care visa cu atata pasiune. Aproape, cat mai aproape de buzele tale cu gust de miere, ma aflu si zambesc usor…doar vad in ochii tai lumina. Ea: Ma iubesti? Vei veni cand, in zile mohorate si suparari, voi avea nevoie de tine? Ma vei asculta fara sa ma intrerupi cand ceva vreodata o sa-mi apase pe suflet? Imi vei aduce claritate in baia de sentimente in care ma scald zilnic? Vei fi tu, cel pe care-l vad acum in reflectia ochilor ce ma privesc, in zilele care urmeaza sa ne testeze valsul inimilor? Ma iubesti cu adevarat? Spune-mi clar si intr-o soapta… El: Ochii mei atunci cand sunt privilegiati sa te cuprinda in totalitate sunt vesela prin care sufletul respira bunatate. Nu as putea sa nu fiu cuprins de o bucurie unica atunci cand sunt l...