Whispers in the dark

Frunza de arţar: Urma unui Apus  Remi devenea conştient de primejdiile ce il păşteau la fiecare colţ, ştia că temerile sale erau justificate iar nou descoperitul imbold se pierdea la fiecare briză mai puternică a v ȃ ntului. Norii ignoranţi il priveau cu milă pe trecătorul dezamăgit de noul test care era anunţat de solii nesiguranţei sale, ce creştea şi creştea. Un sentiment cunoscut, un vechi inamic devenit prieten pentru o bună perioadă de timp. Totuşi t ȃ nărul inainta, frunza de arţar o pierduse la ultimul popas, c ȃ nd v ȃ ntul intr-un mod brutal i-o furase. Si aşa, părea că noaptea se apropria cu o repeziciune ce il ingrijora deoarece se simţea nepregătit să infrunte din nou labilitatea inchisorii din care tocmai ieşise. O noua capcană din partea Timpului, un nou motiv pentru capturarea efemerului in studiul său, din nou conştientiza că se apropia valul delirant al amintirilor. Ajunsese in faţa unei răscruci de drumuri, in dreapta continuarea drumului de ţară ce il adus...

Frunza de arţar  „A mai trecut o zi şi sub sărutul rece al nopţii un singur om mai respira, un singur membru al covorului de patimi şi pasiuni incă rezista tentaţiei de fugi , Remi. El incă nu ştia că clepsidra arata că venise momentul să plece şi de altfel nu ştia c ȃ t să mai şovăiască intr-un loc at ȃ t de terifiat, insă ştia care era destinaţia: acasă. Destinul lui fusese pecetluit, urma să treaca prin focurile vii ale incertitudinii şi ale fricii constante, iar nimic nu urma să mai fie la fel. Se uita in jurul camerei dezgolite de orice mobilier şi la nivelul scăzut de lumina ce vag ii intemniţase mintea in cea mai mare parte a timpului. Pierdut pentru un moment in propriile g ȃ nduri, timpul apare ca un fulger năprasnic şi ii transmite un sigur mesaj: „incepe aventura, iesi din această inchisoare, trezirea.” - Nu am să mă mai intorc aici, casa blestemată, coridă nocivă de cuie ruginite, dureri şi idealuri spulberate. Te vei transforma intr-o cavernă primejdioasă, o ami...

Frunza de arţar, partea a-II-a „-Dragule, intenţia ta izvorăreşte dintr-o căldură nobilă şi totodată copilărească. Trebuie să intelegi că momentul ales de tine este foarte bun insă dificultăţiile şi greutăţiile vor fi multe, iar una din ele deja s-a incolăcit timid in mintea ta. Stii despre ce vorbesc, indoială, o da, ea. Creatură insipidă, creionată atent de cel ce mai imi rupe din rădăcini pentru a mă impiedica să ajung la apă. De ce crezi că m-am decis să iţi vorbesc? Noi nu vorbim cu voi, umanii, deoarece prerogativele voastre distructive neliniştesc calmul cosmic, general valabil de milioane de ani. Dar voi sunteţi mult prea orbi inc ȃ t să il simţiţi. Totuşi vroiam să te ajut, copil drag sufletului meu, delirul şi nerăbdarea ta imi provoacă o amărăciune teribilă, impărtăşita de altfel şi de restul fraţilor mei, mici sau mari. Incepe moşul, arţarul, fumeg ȃ nd a inţeleciune atemporală şi invit ȃ ndu-l pe mai delicatul interlocutor să se aşeze pe o rădăcină special scoasă din ...