Alaiul salbaticului
Alaiul salbaticului Surprind in toiul noptii vulgare, Mirajul sinelui, scara spre mine, Ce ma-ntristeaza crunt si doare, Sa fiu doar eu, copilul parasit, Al unei lumi parazitare. Am rupt gratiile eternitatii ude, De incercat sa ma scalde-n lacrimi, Nu poate. Trimis-am Sus, o lumanare, Cu o firava lumina, un suflet de-ati sti, Vesela mortii suicidale. Din coltul intunericului ce nu piere, Mai scrijelesc un vers cu unghiile, Precum Arghezi incerca in inchisoare, Sa imbine efemerul solitudinii amare, Cu jignirea viscelara a frumusetii. Absurdul rebel mi-a capturat fiinta, El, spiritul mi l-a infrant, ce oroare, Cortina cade, scaunele is goale, Iar eu vorbesc in continuare. Destin de animal ce urla: „Reda-mi libertatea, Doamne! In tanara posteritate..." Enhance the senses.