Fără tine
Fără tine Oglinda mi-adus in zorii dimineţii, Chipul ve ș tejit de zile fără tine, Iar pulsul fără somn minţea prin vene, Că ochii ar avea glas fără tine. Ore de carton se-neacă in apa firii, Ce-mi cutremură trupul fără tine. O vreme de dor sădită de jale, M-adoarme cānd simt viaţa făr’ de tine. Atāt amar se-adună, buruieni-cruce, Se ridică-n sufletul năpăstuit fără tine. Atāt de luminous devine frunzi ș ul inimii, Cānd vei veni cu un sărut ș i-o imbrăţi ș are, Atunci lumea va fi frumoasă; vei fi cu mine . Şi voi, salcii bocitoare, după bătălii Cu timpul, de ce nu vreţi, nu indrăzniţi, Să faceţi din lacrimi o uitată amintire? Mormāntul lui, al nimănui se surpă… Al cui? Al suferinţei-cavaler de stāncă, Ce se-ntrecea cu durerea din mine, Cānd prin codrul vieţii mă pierdeam fără tine. Şi toate au rămas sclipiri furate, De stele rătăcitoare ce- ș i duc bagajul, Spre tine, spre noi, spre o dulce iubire. Chiar de-mi fuge sufletul fă...