Frunza de artar, partea a II a
Frunza de arţar, partea a-II-a „-Dragule, intenţia ta izvorăreşte dintr-o căldură nobilă şi totodată copilărească. Trebuie să intelegi că momentul ales de tine este foarte bun insă dificultăţiile şi greutăţiile vor fi multe, iar una din ele deja s-a incolăcit timid in mintea ta. Stii despre ce vorbesc, indoială, o da, ea. Creatură insipidă, creionată atent de cel ce mai imi rupe din rădăcini pentru a mă impiedica să ajung la apă. De ce crezi că m-am decis să iţi vorbesc? Noi nu vorbim cu voi, umanii, deoarece prerogativele voastre distructive neliniştesc calmul cosmic, general valabil de milioane de ani. Dar voi sunteţi mult prea orbi inc ȃ t să il simţiţi. Totuşi vroiam să te ajut, copil drag sufletului meu, delirul şi nerăbdarea ta imi provoacă o amărăciune teribilă, impărtăşita de altfel şi de restul fraţilor mei, mici sau mari. Incepe moşul, arţarul, fumeg ȃ nd a inţeleciune atemporală şi invit ȃ ndu-l pe mai delicatul interlocutor să se aşeze pe o rădăcină special scoasă din ...