Coltii delurosi ai singuratatii
Coltii deluro si ai singuratatii " singuratatea mea a inceput cand oamenii mi-au pretuit defectele de suprafata si mi-au nesocotit virtutile ascuns e"... Din ograda tainuita a societatii, materiali smul prive ste falnic la ai sai acoliti numero si si rade cu agre sivitate cand "intru si" sar cu inocenta gardul. Exi stenta singulara si pei sajul strident ce se ridica in interiorul va st al unor oameni, coboara cortina fragezimii suflete sti a stfel mi scand fragmente sparte in carul derizoriului. Ma numar printre cei a caror viata tran scede limitele normalului, mereu in pericol de a fi inecat in propriul fum. Privind lent, cararea din ochii celor ce cu ignoranta ating textura con stiintei goale, ma intreb cu ne siguranta unde e locul meu printre maracinii superficiali ai exteriorului.. Drumul supune legile moralitatii si in orice cirum stanta de stinatia nu merita efortul. Din coltii veni...