Whispers in the dark

Roua unui zambet  Din bruma unei dimineti ce purta cu mandrie culoarea rosie a unor trandafiri vii, apare cu fala in suflet si voiosie in inima, un timid zambet. Avea un chip aparte, un rozaliu calator ii sublinia tenul tanar si un tremur fermecat ii clatina buzele sus, jos intr-un ritm rebel dar totodata extrem de ordonat. Leganat de Luna si mangaiat de chicoteliile stelelor nazdravane, el soptea Universului "Doamne de acum, vei voi sa ma aduci la sanul tau, as fi impacat cu teama, caci am iubit, iubesc cu drag, Erosul viu si fara de dusmani." Gradina Edenului singular, in doleante si pasiuni strigente, parea a fi un cumul de ani, peste copilul batranior dar fericit in corpusul etern.  -Ce zestre ai tu zambet clar? Si unde este a ta mult-prea alintata armata? Caci vin acum in umbra ta, cu divina lumina sa stiu si Eu ce am creat, sa stiu de fii Mei au spalat rusinea.. Ii vad atat de dezbracati, fugind in negura vietii, darul Meu suprem, fara ghidul sufletesc, fara placer...