Peste drum, acolo unde, Sade Timpul dezbracat, Vine gandul fara nume, Si imparte dezmierdari; Despre patria inimii, Moasa oarba a bucuriei, Si comori zidite-n voie, De ingeri fara nevoi. Dar fertil ii soiul asta, Din gradina Edenului, De sorocul creste-n voie Rodii cu gust de divin. Gandul fuge, fara lene, Peste cranguri etern verzi, Si aseaza-n inimi punte Catre Dumnezeu si-napoi. Uite Timpul, uite nu-i, Vine pleaca fara noi, Si in mijloc de decembrie, Ne lasa fara eroi!