Corida unor litere albe

Dinspre corida emoţiilor supuse inimii, deschid fereastra fericirii și respir adānc cununia sufletului cu gāndul blānd al iubirii. Mă intreb, in timp ce lacrimi de bucurie imi curg pe obrajii imbujoraţi, de ce a trebuit să simt fiecare picătură din ploaia suferinţei pentru a putea privi cu incredere la ceea ce o simplă māngāiere poate aduce in pragul timpuriu al vieţii, dragostea. M-am oprit pentru cāteva secunde in mijlocul grădinii sufocante ale unui oraș ruginit, trist și pierdut deoarece am văzut un lucru miraculos. 

Ce poţi privi in agresivul port de suflete, inafară de un vast și mocirlos intuneric? Pānă in acest moment, am simţit un alint spiritual legat de o "creatură" sinceră ce a luat naștere in interiorul meu, iubirea de viaţă, de lumină, de profunzimea celor ce nu se văd dar pătrund in adāncul inimii.

Din pietrele groase ale dezamăgirilor, din groapa superficială a indiferenţei și din brutul prim ignorant al urātului cāteodată sădim o mică sămānţă de fericire, care in ciuda tuturor asperităţiilor, tuturor condiţiilor precare pe care le intālnește, ea va crește intr-o floare demnă de iubit, de apreciat și mai ales de ingrijit. Este cu adevărat dificil, in acest prezent deluros, in ceea ce inseamnă iubire pură, să te uiţi la plaja delicată a unui sentiment clar și nepătat de influenţele decadente ale materialismului, apreciat atāt de mult de tinere și tineri. 

Mult scepticism și foarte multă indiferenţă in această categorie a sufletului iar motivul este relativ simplu, oamenii au devenit conștienţi de Rău și vor să se scalde in Frumos. Tind să cred că nu este un drum productiv, scurtătura este o potecă scolţuroasă cu spini, care deși te aduce mai devreme la destinaţie lovește inima, scurtāndu-i pulsul fermecat.