Adamic, suier


Adamic, suier

Am gasit in buze, vraja unei linisti gratioase,
Revizitand cu inima taramul inimilor libere.
Iar frunzele, desprind curajul, pictand domol,
Cu sufletul infrigurat, mangaierea unui maine. 

Din codrul unor frante amintiri, deschid gura,
soptind timid si rusinat, viselor apuse in ieri:
"Rugina va scalda, cu mucegai iluzoriu de zi,
Croit de ea, sora cu ura, mama putrefactiei,
Minciuna..."

Imi caut suflul, printre maracini si urlete vii,
Uitand de valsul cariat al florilor de mai...
Dar, uimirea zambetului definit in tine,
supune eu-l malitiozitatii sa taca, adoarme,
sub patura vietii, atins de divin. 

Mangaiere, asculta suierul desertului,
si incearca doar sa intelegi taisul furtunii,
Apoi fa-te pierduta in negura indepartarii.
In bratele crude ale vechiului, taram ce arde, fugi!
Acolo, vei gasi alintul, scaldat in comori...

smile...

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a