Filantropii vindicative, in pasi de tango

Filantropii vindicative, in pasi de tango

      „Elixirul iubirii cred ca este de vanzare, in doze miresmatic de mici. Simplitatea acestui sentiment l-a transformat intr-o forma de disperare contemporana care necesita o deconstructie relativ superficiala. Am precizat scurt, doar de dragul aparentelor deoarece in profunzime nu avem ce gasi, adancurile termenului in contextul actual este delirant de ingust. Tenebrele solitudinii sunt folositoare in elucidarea acestei iluzii de concept, care se metamorfozeaza subtil in neobrazarea unei „betii” nocturne recurente. Linistit tratam fiecare in stil propriu aceste simptome ale iubirii cu o aparenta neincredere. De ce? O intrebare care aduce raspunsuri vagi si fara substanta. Un fost clasic si grandios sentiment a devenit hrana zilnica tributara unui zeu mai puternic, banul. Tot acest argument...ce lame. Nu-i asa? Cam sifonata aceasta abordare dar complet adevarata dar in doze foarte mici si de suprafata ce mai marii nostri intelectuali o ating mereu si mereu si etc. Intelectuali de mana a doua cu aspiratii universale, trist si obositor a devenit sa ii urmarim. Ei sa trateze subtilitatiile ce pot fi localizate in substratul iubirii? Niciodata, dintr-un motiv simplu si onest: ei sunt incapabili sa simta cu adevarat sentimentul. Ei vor da mereu dovada de o imensa mediocritate cand vor trata veleitatiile sau asperitatiile conceptului de dragoste.
Umbra filantropiei... a dragostei
Sustin din rasputeri revolutia online si tot ceea ce implica aceasta, insa nu pot sa nu observez ca iubirea a fost lovita din plin. Rapusa si ciugulita de vulturii web chat-urilor, filmelor pentru adulti si multe altele de care nu am cunostiinta dar sunt sigur ca exista. Totul se reduce la o conversatie interminabila pe internet, fara fundament ce conduce doar la iluzia unei intalniri in viata reala. Ramificatiile acestei relatii sumbre sunt mai mari insa trebuie sa facem eforturi substantiale sa trecem peste initiala repulsie instinctiva. Sa fie doar o faza? Posibil. Sa fie doar un mod sincer de a castiga o paine (sau multe paini avand in vedere cati bani fac fetele astea online)? Si mai posibil. Vorbim totusi despre fete inculte, inchistate mental fara perspective si fara ambitii. Asta este adevarul, simplu si onest. Voi licita pentru clasicismul din acest sentiment pur. Poate m-am nascut intr-un timp in care nu am loc dar nu cred ca sunt singurul care imi impartateste acest crez. Unul veritabil si fara motive ascunse. Presupun ca si aceasta transformare face parte din fenomele contagioase ce se propaga mai nou in lume. Regresul moral al umanitatii nu cred mai are nevoie de nici o prezentare. Totusi sa fie un regres? Ramane de vazut, unii spun ca este o noua forma de adaptare la conditiile vitrege ce ne testeaza zilnic instinctul de supravietuire. „Am obosit dar nu vreau sa ma dau batut” un motto bun, care aplicat in aria ce planeaza asupra dragostei poate fi aplicat cu succes. Timpul se va dovedi aliat sau dusman... Ramane sa vedem evolutia ulterioara a unei reactii pur personale (trecut).”



Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a