Fior de toamna
Te pierzi in pasi uitati, Sub stele fara numar, Si cateodata-n soapte, Ocara ti-o alunga, Subreda farama, De crancena uimire. Si-n vals de corpuri ude, Cu sange, foc si furie, Orgasmul ti-l asterne, Pe-un pat uitat de lume. Minune-n devenire, Fior sculptat de fire, Paseste peste mine, Si-adormi in nemurire. Miros a lemn uscat, Si a carbune incins, Iar tu a primavara. Afara plange Luna, Trei stele au pierit, Un caine latra tare, Iar te-ai ratacit. Ce fire fara astampar, Un vis fara oprire, Te vezi in departari, Sub mari de nebunie, A Erosului fire.