Frunza de artar: Urma unui Apus
Frunza de arţar: Urma unui Apus Remi devenea conştient de primejdiile ce il păşteau la fiecare colţ, ştia că temerile sale erau justificate iar nou descoperitul imbold se pierdea la fiecare briză mai puternică a v ȃ ntului. Norii ignoranţi il priveau cu milă pe trecătorul dezamăgit de noul test care era anunţat de solii nesiguranţei sale, ce creştea şi creştea. Un sentiment cunoscut, un vechi inamic devenit prieten pentru o bună perioadă de timp. Totuşi t ȃ nărul inainta, frunza de arţar o pierduse la ultimul popas, c ȃ nd v ȃ ntul intr-un mod brutal i-o furase. Si aşa, părea că noaptea se apropria cu o repeziciune ce il ingrijora deoarece se simţea nepregătit să infrunte din nou labilitatea inchisorii din care tocmai ieşise. O noua capcană din partea Timpului, un nou motiv pentru capturarea efemerului in studiul său, din nou conştientiza că se apropia valul delirant al amintirilor. Ajunsese in faţa unei răscruci de drumuri, in dreapta continuarea drumului de ţară ce il adus...