Poezie de veste despre Pod si Apus

Podul de veste

Podul verde dinspre Apus,
Ascunde felurite-n tel,
Povesti dintr-un foc furate,
De la domni fara dreptate.

Si pierduti, goniti pesemne,
In corabii fara vele,
Marinari ciobiti de sete,
Privesc podul cu mandrie.

Dar nu-i semn de impacare,
Cu vacarmul Marii Negre,
Ce inteteste fara veste,
Valuri cu a maniei zestre.

Ganduri oarbe se lovesc,
De raceala podului,
Ce rezista vantului,
Insetat de razbunare.

Treci tu calator haiduc,
Fugi pe-a vremii nebunie,
Si dai foc de ai putere,
Noptii amare fara stele.

Fulgi de oi negre, 
Se vad timid in departari,
Imbracate-n lacrimi de sange,
Si vazduhuri de ploi. 

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO