Acolo unde timpul respira intelepciune



Pentru că eu sînt cea dintîi şi cea de pe urmă
Eu sînt cea venerată şi cea dispreţuită
Eu sînt prostituata şi sfîntă
Eu sînt soţia şi fecioara
Eu sînt mama şi fiica
Eu sînt braţele mamei mele
Eu sînt cea stearpă şi numeroşi sînt copiii mei
Eu sînt cea căsătorită şi fata bătrînă
Eu sînt cea care aduce pe lume şi
cea care nicicînd n-a zămislit
Eu sînt alinarea durerilor naşterii
Eu sînt soţia şi soţul
Eu am fost bărbatul care m-a crescut
Eu sînt mama tatălui meu
Sînt sora soţului meu
Şi el e copilul meu respins
Poartă-mi totdeauna respect
Pentru că eu sînt cea scandaloasă şi cea magnifică

Imn către Isis, sec. al III-lea sau al IV-lea (?),
descoperit la Nag Hammadi


Şi iată era în cetate o femeie păcătoasă şi, aflînd că Isus ia masa în casa fariseului, luă cu ea un vas de alabastru cu parfum şi, stînd plîngînd îndărăt, la picioarele lui, cu lacrimi începu să-i ude picioarele şi le ştergea cu părul capului său, sărutîndu-i picioarele mereu şi ungîndu-le cu parfum. Cînd văzu fariseul care-l invitase, îşi zise în sinea lui: „Dacă acesta ar fi un profet, ar şti cine şi ce fel de femeie este aceea care-l atinge: o păcătoasă.”
Atunci Isus luă cuvîntul şi-i zise: „Simon, am să-ţi spun ceva.”
„Spune, Învăţătorule”, zise el.
„ Un creditor avea doi datornici. Unul îi datora cinci sute de dinari, celălalt cincizeci. Cum nu aveau de unde plăti, el îi iertă pe amîndoi. Care din doi îl va iubi mai mult?”
Simon răspunse: „Presupun că acela căruia i-a iertat mai mult.”
„Bine ai judecat”, îi zise el.
Întorcîndu-se apoi către femeie, îi zise lui Simon:
„Vezi această femeie? Am intrat în casa ta; tu nu mi-ai turnat apă pe picioare, pe cînd ea cu lacrimile sale mi-a udat picioarele, iar cu părul său mi le-a şters. Tu nu m-ai sărutat; ea însă de cînd am intrat nu a încetat să-mi să­rute picioarele. Tu nu mi-ai turnat untdelemn pe cap, pe cînd ea picioarele mi le-a uns cu parfum. De aceea îţi spun că i se iartă păcatele ei cele multe, pentru că mult a iubit. Acela însă căruia puţin i se iartă, puţin iubeşte.”
Luca, 7, 37-47

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

EGO

Maturitate