Ne iubim la sfarsit



Mi-am decojit sufletul, strat dupa strat,
Sublim fara glas, si-atunci cand am terminat,
In halat de gri dungat, pe nerasuflate am realizat:
Mi-e greu sa visez, sa lupt fara a inimii ostire.
Si-am sa vin pe a ta stanca de sare mucegaita,
Acolo unde demonii isi petrec implinirile,
Despuiat si mirosind a pulbere inlacrimata,
Spunandu-ti neincetat fara rusine,
C-ai stins orice flacara de iubire din mine.
Priveste acum, de poti a ta mareata realizare,
Cum ai sculpatat cu-o cruda nepasare,
In rau pulsand a bruta impietate,
Vise, uitate sperante si frante asteptari.
Strange in brate praful ce-l ai sub ochi,
Asculta corida de minciuni si pacate,
Aratand tuturor cat de frumoasa esti!
Litere de dragoste, apusa copilarie,
Caci cum viata-i plina de tine,
Amintiri subrede batute-n cuie amare,
Prefer sa iau sfarsitul de picioare,
Si sa-i ordon sa ma duca usor,
Acolo unde nu pot respira dor.
Pe-a costiugului surda avere,
Banutii inimii topita-n tacere,
Sa-i ridici din intunericul mainii drepte,
Cea care-si gasea casa in parul meu sur.
Lumina ochilor se va pierde,
Palind in giuvaerul taciunilor pali,
Pe care l-ai sadit in pamantul vietii,
Inainte sa sugrumi tot ce era candva bun. 

Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Smile

Frunza de artar, partea a II a