Poezie de dor: Fara tine


Fara tine

Fara tine viata mea se scurge fara sens,
Precum un tren gol si uitat,
Ce bate sina-n lung si-n lat.

Ma scurg in paginile rupte,
Cladind cu lacrimi vechi ruine,
Rapus de timp, atins de durere,
Adorm in urletul apus.

Fara tine mainile-mi cad lovite,
De boala dragostei pierdute,
Si nu-i un leac care sa-l vars,
In sufletul furat de soarta.

Fara tine orasul a devenit o morga,
Cu zambete ingropate si mii de zombii.
Pierdut, ma poticnesc prin ei,
Si nu gasesc drumul spre bine.

Fara tine, dispare fara urma,
Persoana ce eram candva,
Devin o umbra, simpla bruta,
Morman de oase si cuvinte. 


Postări populare de pe acest blog

Ascultă-mi vocea

Imagine
Ascult ă-mi vocea Cum aș putea in zile albastre, Senine și iubite de fine zāmbete, Să te fac să simţi cāt te iubesc, Şi cum niciodată, oricānd, oriunde, nu aș face nimic să te rănesc? Cum aș putea, Să te fac să-mi vezi inima, Să-i simţi pulsul cum desenează, O afecţiune la origine divină, Tămăduitoare și dragă, Sufletului cāndva indurerat? Cum aș putea, să te fac să inţelegi durerea, Ce-o simt atunci cānd nu mă lași, Să te dezmierd cu iubirea, Zilnic ce-o simt in orele vieţii? Nu știu care-i reţeta sau planul, Acela destinat s-aducă răspunsuri… Iţi spun decāt că te iubesc și zi De zi, oriunde ai fi, Aproape de inimă prin șoapte vii, Să-ţi fiu, cu drag sufletesc, alături... smile
Citiți mai multe

Frunza de artar, partea I

Frunza de arţar  „A mai trecut o zi şi sub sărutul rece al nopţii un singur om mai respira, un singur membru al covorului de patimi şi pasiuni incă rezista tentaţiei de fugi , Remi. El incă nu ştia că clepsidra arata că venise momentul să plece şi de altfel nu ştia c ȃ t să mai şovăiască intr-un loc at ȃ t de terifiat, insă ştia care era destinaţia: acasă. Destinul lui fusese pecetluit, urma să treaca prin focurile vii ale incertitudinii şi ale fricii constante, iar nimic nu urma să mai fie la fel. Se uita in jurul camerei dezgolite de orice mobilier şi la nivelul scăzut de lumina ce vag ii intemniţase mintea in cea mai mare parte a timpului. Pierdut pentru un moment in propriile g ȃ nduri, timpul apare ca un fulger năprasnic şi ii transmite un sigur mesaj: „incepe aventura, iesi din această inchisoare, trezirea.” - Nu am să mă mai intorc aici, casa blestemată, coridă nocivă de cuie ruginite, dureri şi idealuri spulberate. Te vei transforma intr-o cavernă primejdioasă, o amintir
Citiți mai multe

Vis dulce

Imagine
Vis dulce Tu, cu buzele unse-n fericire, Şi sufletul   ș optind dragoste vie, Ai venit precum un inger tandru, Să-mi luminezi viaţa cu bucurie. Tu, cu surāsul ce-l iubesc, De-a ș   sta să mă gāndesc, Cāt de mult te preţuiesc, A ș   consuma mica eternitate, Prin Universul plin cu stele, Şi m-a ș   intorce făr’ de dreptate. Tu, cu clipe croite-n pasiune, Şi libere-n simţire māngāieri, Mi-aduci un vis de lină fericire. Şi intr-un sărut mă-ntinere ș ti, Golindu-mi inima de supărări. Tu, cu ore iubite de heruvimi, E ș ti vocea candelă a bunătăţii, Ce niciodată nu se pierde, In intunericul vast al societăţii. Şi lasă-mi un sărut pe buze, Să fie ghidul meu spre implinire, Astfel te voi păstra o ve ș nicie, In inima ce-ţi va   ș opti mereu iubire.
Citiți mai multe