Poezie de dor: Fara tine


Fara tine

Fara tine viata mea se scurge fara sens,
Precum un tren gol si uitat,
Ce bate sina-n lung si-n lat.

Ma scurg in paginile rupte,
Cladind cu lacrimi vechi ruine,
Rapus de timp, atins de durere,
Adorm in urletul apus.

Fara tine mainile-mi cad lovite,
De boala dragostei pierdute,
Si nu-i un leac care sa-l vars,
In sufletul furat de soarta.

Fara tine orasul a devenit o morga,
Cu zambete ingropate si mii de zombii.
Pierdut, ma poticnesc prin ei,
Si nu gasesc drumul spre bine.

Fara tine, dispare fara urma,
Persoana ce eram candva,
Devin o umbra, simpla bruta,
Morman de oase si cuvinte. 


Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Maturitate

EGO